1. [MDA2] născocorâtoriu, ~ie a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: născocorî + -tor] (Nob) 1 Enervant. 2 Ațâțător.
2. [DAR] născocorâtoriu, născocorâtorie, adj. (reg. înv.) enervant, iritant; ațâțător.
3. [DLR - tomul X] NĂSCOCORÎTORIU, -IE adj. (Neobișnuit) Enervant, iritant; ațîțător. pontbriant, d. – pl.: născocorîtorii, -ie. – Născocorî + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL