1. [MDA2] năruială sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ieli / E: nărui + -eală] (Rar) Năruitură (1).
2. [Scriban] năruiálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se nărui.
3. [DLR - tomul X] NĂRUIALĂ s. f. (Rar) 1. Năruire (1). cf. costinescu. 2. Năruitură (1). cf. budai-deleanu, lex., DDRF. – pl.: năruieli. – Nărui + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL