1. [MDA2] năpâstroc s vz năpârstoc
2. [DEX '09] NĂPÂRSTOC, -OACĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.
3. [MDA2] napostroc s vz năpârstoc
4. [MDA2] năpărstoc s vz năpârstoc
5. [MDA2] năpăstroc s vz năpârstoc
6. [MDA2] năpârstoc, ~oacă [At: BĂRAC, T. 72/31 / V: (reg) napostroc, năpăr~, năpăstroc, ~âstroc, năprâs~, năpustroc, nopostroc, nopros~ / Pl: ~oci, ~oace / E: bg напръсток] 1 sn (Îvp) Degetar folosit la cusut. 2 sn Recipient foarte mic. 3 sn (Udp „de”). 4 smf (Fam) Epitet alintător pentru un copil. 5 smf (Pex; prt) Om mic de statură. 6 smf Om neputincios. 7 smf (Olt) Copil mezin.
7. [MDA2] năprâstoc s vz năpârstoc
8. [MDA2] năpustroc s vz năpârstoc
9. [MDA2] nopostroc sn vz năpârstoc
10. [MDA2] noprostoc sn vz năpârstoc
11. [CADE] NĂPĂSTROC 👉 NĂPÎRSTOC.
12. [CADE] NĂPÎRSTOC, NĂPĂSTROC (pl. -oace) sn. Degetar: Am un năpîrstoc Stă în vatră la foc (ISP.), ghicitoare despre „pisică” [vsl. *naprŭstŭkŭ].
13. [DEX '98] NĂPÂRSTOC, -OACĂ, năpârstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.
14. [DLRLC] NĂPĂSTROC s. n.[1] v. năpîrstoc1.
15. [DLRLC] NĂPÎRSTOC1, năpîrstoace, s. n. (Regional) Degetar (fără fund). Am un năpîrstoc, Șade jos la foc Și dă cu săgețile În toate părțile Și ustură și bășică Și frige și mușcă (Scînteile). PĂSCULESCU, L. P. 99. – Variantă: năpăstroc s. n.
16. [Șăineanu, ed. VI] năpârstoc n. Mold. degetar fără fund. [Slav. NAPRŬSTŬKŬ, din PRŬSTŬ, deget].
17. [Scriban] năpîrstóc n. pl. oace (vsl. na-prŭstŭkŭ, de deget, d. prĭstŭ, deget; rus. naperstok, sîrb. naprstak și napršnjak, bg. naprŭstnik, degetar. V. pîrslea). Munt. Rar. Degetar. Fig. Iron. Om prea scund. – În Ial. și năpîstroc.
18. [DOOM 3] năpârstoc1 (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoace
19. [DOOM 2] năpârstoc2 (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoace
20. [MDO] năpîrstoc
21. [DER] năpîrstoc (năpîrstoace), s. n. – Degetar. – Megl. năprostoc. Sl. *naprŭstŭkŭ, din prĭstŭ „deget” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. bg. naprŭstnik, sb. naprstak, rus. naperstok.
22. [DLRLV] NĂPÎRSTOC s. n. (ȚR) Degetar. Și-i puseră pren deagete năpărstoace arse. M 1698 aug., 82r, col. II. Si-i puseră prin deagete năpîrstoace arse. M 1780 aug., 126r, col. II. Etimologie: bg. naprăstok.
23. [DLR - tomul X] NĂPÎRSTOC, -OACĂ subst. 1. s. n. (Învechit și popular) Degetar (folosit la cusut). Cinstiților croitori!... Cînd aveți o dată la mină foarfecile..., ața, năpîrstocul sau degetariul și acul, să știți că toate sculele vă sînt acealea pentru meșteșugul vostru, bărac, t. 72/31. În salon să nu mai intri, jupîneasă să nu-mi mai zici și cînd am mosafiri, să nu tot mă întrebi de ață, de ac, de coardă, de năpîstroace. pr. dram. 249. Cojocarii au... degetar cu vîrful retezat; în Muntenia, acesta se numește năpîrstoc. pamfile, i. c. 48. Degetarul sau năpărstocul. h ii 118, cf. i 287, ii 87, 147, 204, v 390, vii 171, xi 148, 341, xii 157, alr i 1 751/690, 720, 880, 960, alr ii 6 620/182, 791, 836, 872, 928. Am un năpîrstoc: Stă în vatră la foc (Pisica), gorovei, c. 292. ♦ Vas, recipient foarte mic. Se tînguie arendașul... în clincănitul năprîstoacelor pline cu otravă colorată, klopștock, f. 243. Moașa Leana... mi-a făgăduit două năpîrstoace de sămînță de goange, plopșor, c. 152. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate infimă din ceva. Un năpîrstoc de ciorbă; Ș-o sîntă de cociorbă Pentru cei ce-s lungă vorbă, ispirescu, l. 159. 2. s. m. și f. (Familiar; rar la f.) Epitet alintător pentru un copil (v. pici, puști); p. ext. (peiorativ) om mic de statură; om neajutorat (2), neputincios (1). Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Moțoc! Sărmanul Răzvan acuma nu-i om, ci-i un năpărstoc. hasdeu, r. v. 88. Un copil ca mine, un năpîrstoc... abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 203. [Judecătorii] au să rămînă și ei... mirați că poate să încapă atîta durere și revoltă într-un năpîrstoc din casa cu nebuni. id. ib. 221. Carul îl păzise Luța, fetița de cinci ani..., un năpîrstoc de fată neastîmpărată. camil petrescu, o. ii, 380. Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ține hangul, stancu, d. 152, cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. 3. s. m. (Prin nord-estul Olt.) Copil mezin (1). cf. CIAUȘANU, v. 181. – pl.: năpîrstoci, -oace. – Și: (regional) năpîstroc, năpărstoc, năpăstroc (tdrg), năprîstoc, năpustroc (h xiv 351, alr i 1 751/885), napostroc (h ii 255), nopostoc (cihac, ii, 211, ddrf), noprostoc (polizu, tdrg) subst. – Din bg. напръсток<strong style=„font-variant-caps: all-small-caps;”>.@
24. [DLR - tomul X] NĂPÎSTROC subst. v. năpîrstoc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL