1. [MDA2] năbârgeac sm, am [At: PAMFILE, A. R. 252 / V: ~bărgeag, ~vâr~ / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) bleg.
2. [MDA2] năbărgeag a vz năbârgeac
3. [MDA2] năvârgeac a vz năbârgeac
4. [CADE] NĂBÎRGEAC adj. Prost, nătîng, bleg: dar ea, fată frumoasă, bogată și de neam, cum era să ia pe cioban, urît și ~? (R.-COD.) [comp. srb. nabrćko „leneș, trîntor”].
5. [DLR - tomul X] NĂBÎRGEAC adj. (Regional; despre oameni) Prost, bleg, nătîng (I 1). cf. pamfile, a. r. 252. Dar ea, fată frumoasă... cum era să ia pe cioban, urît și năbîrgeac. rădulescu-codin, î. 163. ♦ (Substantivat) Rîd fetele toate... numai bietul năbîrgeac înghite noduri. lungianu, cl. 229. – pl.:? – Și: năbărgeag (dr. i, 288), năvîrgeac (ib.) adj. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL