1. [MDA2] nutațiune sf vz nutație
2. [DN] NUTAȚIUNE s.f. v. nutație.
3. [DEX '09] NUTAȚIE, nutații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 3. Mișcare a unor organe ale plantelor, constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale și în oscilații laterale. – Din fr. nutation, it. nutazione.
4. [MDA2] nutație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat nutatio, fr nutation] 1 (Ast) Oscilație a axei unui astru în cursul mișcării de procesiune. 2 (Spc) Mișcare oscilatorie periodică a axei Pământului, datorată atracției variabile pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului. 3 (Fiz) Componentă a mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 4 Mișcare a unor organe ale plantelor, constând în oscilații laterale și rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale.
5. [DEX '98] NUTAȚIE, nutații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 3. Mișcare a unor organe ale plantelor, constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.
6. [DN] NUTAȚIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesiune; (spec.) oscilația axei Pămîntului într-o perioadă de 18 ani și 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtînd-o de axa fixă. 3. Mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. [Gen. -iei, var. nutațiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare].
7. [MDN '00] NUTAȚIE s. f. 1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului. 3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii. ◊ oscilație a capului. 4. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. (< fr. nutation, lat. nutatio)
8. [DOOM 3] nutație (desp. -ți-e) s. f., art. nutația (desp. -ți-a), g.-d. art. nutației; pl. nutații, art. nutațiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] nutație (-ți-e) s. f., art. nutația (-ți-a), g.-d. art. nutației; pl. nutații, art. nutațiile (-ți-i-)
10. [DLR - tomul X] NUTAȚIE s.f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor pămîntului, datorată atracției variabile pe care o exercită soarele și luna asupra ecuatorului. cf. i. golescu, c., stamati, d., barcianu. Polul ceresc nu descrie un cerc exact, ci oscilează în jurul periferiei acestuia, efectuînd o mișcare periodică, cu o perioadă de 19 ani, numită nutație. marian-țițeica, Fiz. i, 119, cf. ltr2, dn. Partea principală a nutației... are perioada de 182/3 ani. der. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtînd-o de axa fixă. cf. alexi, w., ltr2. Notația face să oscileze axa de rotație proprie a corpului. der. 3. Mișcare a unor organe ale plantelor, constînd în oscilații laterale și rotiri ale vîrfului organului respectiv în jurul axei sale. cf. BARCIANU, LTR2, DER. – pl.: nutații. – Și: (învechit) nutațiune s.f. BARCIANU. – Din lat. nutatio, fr. nutation.
11. [DLR - tomul X] NUTAȚlUNE s. f. v. nutație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL