1. [DLRLC] NURIOARĂ, nurioare, s. f. (Popular) Diminutiv al lui noră. Nurioara că-și tocmea. TEODORESCU, P. P. 617.
2. [DLRM] NURIOARĂ, nurioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noră.
3. [DLR - tomul X] NURIOARĂ s. f. v. norioară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL