1. [MDA2] numinător sm [At: AMFILOHIE, E. 42 / V: nominat~ / Pl: ~i / E: lat nominator, it nominatore] (Mat; înv) Numitor (3).
2. [MDA2] nominator sm vz numinător[1]
3. [DAR] numinător, numinători, s.m. (înv.) numitor.
4. [DLR - tomul X] NUMINĂTOR s.m. (Mat.; învechit) Numitor (3). Cel mai mare să cheamă numinătoriu și să pune pe supt linie. amfilohie, e. 42. De vor fi numinătorii de multe feluri și de deosebite numiri, trebuie să se întoarcă toți întru o numire. id. ib. 65, cf. 46, ursu, t. ș. 244. – pl.: numinători. – Și: nominator s. m. AAT 7r. – Din lat. nominator, it. nominatore.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL