1. [DEX '09] NOUROS, -OASĂ adj. v. noros.
2. [MDA2] nouros[1], ~roasă a vz noros
3. [Scriban] nourós V. noros.
4. [DEX '09] NOROS, -OASĂ, noroși, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; înnorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Întunecat, posomorât, întristat; (despre față, privire, ochi) care arată posomorâre, tristețe. ♦ Fig. (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nouros, -oasă adj.] – Nor + suf. -os.
5. [MDA2] nooros, ~oasă a vz noros
6. [MDA2] noros, ~oasă a [At: N. TEST. (1648), 21r/16 / V: nour~, (reg) ~ruos[1], noor~, nuor~, nuvăr~ / Pl: ~oși, ~oase / E: nor1 + -os] 1 (D. cer, zile, vreme) Plin de nori1 (1) Si: înnorat, (pop) norat (1). 2 (Fig; d. oameni) Posomorât. 3 (Fig; d. ochi, privire, frunte etc.) Care exprimă sau trădează posomorâre, tristețe. 4 (Rar; fig) Neclar. 5 (Rar; fig) Obscur. 6 (Rar; fig) Incert.
7. [MDA2] noruros[1], ~oasă a vz noros
8. [MDA2] nuoros, ~oasă a vz noros
9. [MDA2] nuoruos[1], ~oasă a vz noros
10. [MDA2] nuvăros, ~oasă a vz noros
11. [CADE] NOROS, Mold. NOUROS adj. 🌦 (Acoperit) cu nori, plin de nori, înnorat: cer ~; vreme noroasă.
12. [DEX '98] NOROS, -OASĂ, noroși, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; înnorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Întunecat, posomorât, întristat; (despre față, privire, ochi) care arată posomorâre, tristețe. ♦ (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nouros, -oasă adj.] – Nor + suf. -os.
13. [DLRLC] NOROS, -OASĂ, noroși, -oase, adj. 1. (Despre cer, p. ext. despre zi, despre vreme; și în forma nouros) Cu nori, plin de nori, înnorat. Ziua era nouroasă și un vîntișor umed venea de la miazăzi. SADOVEANU, O. IV 40. 2. Fig. Întunecat, posomorît, întristat. Comisul își întoarse după el ochii cu sprînceana nouroasă. SADOVEANU, F. J. 61. Sub fruntea sa noroasă și zîmbetu-i amar! MACEDONSKI, O. I 260. ◊ Fig. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. – Variantă: (regional) nouros, -oasă adj.
14. [Șăineanu, ed. VI] noros a. plin de nori: zi noroasă.
15. [Scriban] norós (vest) și nourós (est) -oásă adj. Plin de nourĭ: ceru era nouros.
16. [DOOM 3] noros adj. m., pl. noroși; f. noroasă, pl. noroase
17. [DOOM 2] noros adj. m., pl. noroși; f. noroasă, pl. noroase
18. [DLR - tomul X] NOROS, -OASĂ adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, vreme etc.) Plin de nori1 (1), acoperit de nori1; înnorat, (popular) norat. Și demineața astăzi vreame turbure că să rușiaște ceriul nuoros. n. test. (1648), 21r/16. Începutul iernii vînturos, mijlocul noros, iară sfîrșitul cu ploaie și ger. calendariu (1814), 65/8. Ceriul era nuoros și termometrul însămna 14 grade. AR (1838), 131/18, cf. PONTBRIANT, D., LM, ddrf. Stam în ziua aceea acasă, plictisit de un tînăr vizitator și... nu puteam să-l concediez pe o zi noroasă, cu o ninsoare udă. bacovia, o. 211. E vremea noroasă; cad leneș picături de ploaie, sadoveanu, o. iii, 240, cf. iv, 40. De e zi noroasă, de e zi albastră, Este ziua noastră, zilnic mai a noastră, beniuc, m. 150, cf. doine, 296. Fiind vremea nouroasă, Nouroasă și ploioasă Și cărarea lunecoasă, marian, sa. 18, cf. podariu, fl. 57. A fost ziua nuvăroasă, Tu ai gîndit că e frumoasă, l. costin, gr. băn. 147, cf. teaha, c. n. 246. ♦ Fig. Acest act național... este manifestația voinței publice, ce acum pentru întăiaș dată au îndrăznit a se arăta pe nourosul orizon al nenorocitei Moldove (a. 1848). urica-riul, x, 7. ♦ fig. (Despre oameni) Posomorît, încruntat, trist; (despre ochi, privire, frunte etc.) care exprimă sau trădează posomorîre, tristețe. Sub fruntea sa noroasă și zîmbetu-i amar! macedonski, o. i, 260. Stătea drept, cu mîna în pieptar: nouros, gînditor și parcă gata de-o încercare, galaction, o. 45. Namila se face un voinic cu ochi scînteietori... cu frunte nouroasă. id. ib. 258. Măria sa are o nemulțămire și stă nouros ca și văzduhul. sadoveanu, o. xiii, 189. Comisul își întoarse după el ochii cu sprînceana nouroasă. id. ib. ♦ (Adverbial) Se uită așea noros. alr ii 6 820/316. ♦ fig. (Rar) Neclar, confuz, nebulos (4), obscur, incert. Nu vom sta la polemică în privința metafizicei lui nouroase. gherea, st. cr. i, 94. Scrisoarea, lungă, plictisitoare, plină de filozofie nouroasă, face pe acest pesimist să-și schimbe părerea, id. ib. 278. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. ionescu-rion, c. 105. – pl.: noroși, -oase. – Și: nouros, -oasă, (regional) noruos, -oasă (alr i 1 234/354), nooros, -oasă (candrea, ț. o. 51), nuoros, -oasă, nuoruos, -uoasă (alr i 1 234/280), nuvăros, -oasă adj. – Nor1 + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL