1. [DEX '09] NUMEN s. n. (Fil.) Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.
2. [MDA2] numen1 sn [At: DLR / Pl: ~e / E: fr noumène, ger Noumenon] (În filozofia lui Kant) Lucru în sine cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul cunoscut senzorial.
3. [DEX '98] NUMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.
4. [DLRLC] NUMEN s. n. (În filozofia idealistă a lui Kant) Lucru în sine, care nu poate fi cunoscut prin rațiune.
5. [DN] NUMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gîndit].
6. [MDN '00] NUMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon)
7. [DN] NOUMEN s.n. v. numen.
8. [DOOM 3] numen s. n.
9. [DOOM 2] numen s. n.
10. [DE] NOÚMEN s. n. v. numen.
11. [DLR - tomul X] NUMEN1 s. n. (În filozofia lui Kant) Obiect al rațiunii, realitatea inteligibilă (opusă fenomenului, realității sensibile); lucru în sine. – pl.: numene. – Din fr. noumène, germ. Noumenon.
12. [DLR - tomul X] NUMEN2 s. n. v. nume.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL