1. [MDA2] notălui1 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 206/23 / Pzi: ~esc / E: mg (an)natál] (Îvr) A consemna.
2. [MDA2] notălui2 vt [At: DRLU / Pzi: ~esc / E: mg nátál] (Trs; îvr) A cânta pe note (18).
3. [DAR] notălui1, notăluiesc, vb. IV (înv. și reg.) a însemna, a consemna.
4. [DAR] notălui2, notăluiesc, vb. IV (înv. și reg.) a cânta pe note.
5. [DLR - tomul X] NOTĂLUI2 vb. IV. tranz. (Învechit, rar, prin Transilv.) A cînta pe note (II 1). cf. DRLU. – prez. ind.: notăluiesc. – Din magh. nótál „a cînta”. cf. notă (II 1).
6. [DLR - tomul X] NOTĂLUI1 vb. IV. tranz. (Învechit, rar, prin Transilv.) A însemna, a consemna. (refl. pas.) Șaroși Ianoș... dăduse afară tudumana preoților românești supt pecetea împărătească, drept aceea s-au prins și s-au notăluit. ȘiNCAI, HR. III, 206/23. – prez. ind.: notăluiesc. – Din magh. nótál, (an)notál „a însemna, a nota1”. cf. notă (I 1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL