1. [DEX '09] NEVOLNICIE s. f. (Pop.) Stare a celui nevolnic (1); lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, neputință (2); incapacitate. – Nevolnic + suf. -ie.
2. [MDA2] nevolnicie sf [At: GCR I, 291/23 / Pl: ~ii / E: nevolnic + -ie] (Înv) 1 Stare de supunere. 2 Stare de umilință. 3 Asuprire. 4 Constrângere. 5 Neputință (1). 6 (Rar; lpl) Greutăți.
3. [DLRLC] NEVOLNICIE s. f. Starea celui nevolnic, lipsă de vlagă, de pricepere.
4. [Scriban] nevolnicíe f. Starea omuluĭ nevolnic.
5. [DOOM 3] nevolnicie (pop.) s. f., art. nevolnicia, g.-d. nevolnicii, art. nevolniciei
6. [DOOM 2] nevolnicie (pop.) s. f., art. nevolnicia, g.-d. nevolnicii, art. nevolniciei
7. [DLR - tomul X] NEVOLNICIE s. f. 1. (Învechit) Negativ al lui v o l n i c i e; stare de supunere, de umilință; asuprire, opresiune, constrîngere. Cf. GCR I, 291/23, BUDAI-DELEANU, LEX. 2. Slăbiciune, neputință (1), incapacitate, (regional) nevoioșetură. Cf. pontbriant, d., ddrf. Doar mila ta n-o să se stingă Cînd două mîni tremurătoare Își împreun-nevolnicia În chip de rugă și iertare. goga, p. 112. Nu ne oprește nimeni ca să vorbim așa. – Ba da, vericule. – Cine, mă Tudorică? – Nevolnicia noastră. pas, l. i, 268. 3. (Rar; la pl.) Greutăți, vicisitudini, necazuri (1). Într-o unire cu toții... Patriei lor să slujească la a ei nevolnicii. ap. tdrg. – Pl.: nevolnicii. – Nevolnic + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL