1. [MDA2] nevoioșetură sf [At: GR. S. V, 27 / P: ~vo-io~ / Pl: ~ri / E: nevoios + -etură] (Trs) Neputință (1).
2. [DLR - tomul X] NEVOIOȘETURĂ s. f. (Prin sud-estul Transilv.) Slăbiciune, neputință (1), nevolnicie (2). Corazia dă la inimă și dîn gură o am, da nu mă lasă nevoioșetura bătrîneții. gr. s. v, 27, cf. 45. – Pronunțat: -vo-io-. – Nevoios + suf. -etură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL