1. [DEX '09] NESIMȚIT1 s. n. (În loc. adv.) Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Pref. ne- + simțit.
2. [DEX '09] NESIMȚIT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.
3. [MDA2] nesimțit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 429 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + simțit2] 1 a (Înv) Nesimțitor (3). 2 a (Reg) Idiot din naștere. 3-4 smf, a (Om) lipsit de sensibilitate Si: nesimțitor (9-10). 5-6 smf, a (Om) lipsit de bun-simț, de delicatețe, de cuviință, de bună creștere Si: nesimțitor (11-12), (îdt) nesimțibil. 7 a (D. fapte, manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de delicatețe, de bună creștere. 8 smf Termen pentru a apostrofa pe cineva. 9-10 a, av (Într-un mod) care nu este perceptibil simțurilor. 11 a Care trece neobservat Si: insesizabil, imperceptibil. 12 av Încetul cu încetul. 13 av Fără zgomot. 14 av Pe furiș Si: tiptil. 15-16 a, av (În mod) inconștient. 17 av În mod intuitiv. 18 (Îlav) Pe ~e Încetul cu încetul. 19 (Îal) Fără a putea fi perceput Si: tiptil.
4. [MDA2] nesimțit1 sn [At: DLR / Pl: (rar) ~uri / E: ne- + simțit1] (Rar) Absență a oricărui simț.
5. [DEX '98] NESIMȚIT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. – Ne- + simțit.
6. [DEX '98] NESIMȚIT1 s. n. (în loc. adv.) Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Ne- + simțit.
7. [DLRLC] NESIMȚIT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. Lipsit de bun-simț, care nu știe să se poarte, care stingherește pe alții prin necuviința sa ori prin aspectul său neîngrijit, murdar.
8. [DLRLC] NESIMȚIT1 s. n. (Numai în expr.) Pe nesimțite = fără să fie simțit, fără să se observe. Își apropiaseră pe nesimțite bărbile mari și ascultau cu un fel de spărioasă uimire. SADOVEANU, O. VIII 146. Pe nesimțite se ridică, clănțăne din dinții albi și cu gîtul întins începe să urle. C. PETRESCU, S. 42. Și se duc pe nesimțite Nopți pustii și zile reci. TOPÎRCEANU, S. A. 25. – Formă gramaticală: (în expr.) nesimțite.
9. [Șăineanu, ed. VI] nesimțit a. și adv. fără a simți.
10. [Scriban] nesimțít, -ă adj. Care nu se simte, nu se observă. Pe nesimțite, fără să se simtă: boala vine pe nesimțite.
11. [DOOM 3] nesimțite (pe ~) loc. adv.
12. [DOOM 2] !nesimțite (pe ~) loc. adv.
13. [DOOM 3] !nesimțit adj. m., s. m., pl. nesimțiți; adj. f., s. f. nesimțită, pl. nesimțite
14. [DOOM 2] nesimțit adj. m., pl. nesimțiți; f. nesimțită, pl. nesimțite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL