1. [DEX '09] NEOSTOIT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).
2. [MDA2] neostoit, ~ă a [At: LB / P: ne-os~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + ostoit] (Îvp) 1 Neastâmpărat (1). 2 Continuu. 3 (Pex) Veșnic. 4 (Rar; d. copii) Neastâmpărat (8).
3. [CADE] †NEOSTOIT adj. Neîncetat, neîntrerupt: ploaia cade, cade, vijelioasă, ~ă (VLAH.) [ostoi].
4. [DEX '98] NEOSTOIT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).
5. [DLRLC] NEOSTOIT, -Ă, neostoiți, -te, adj. Neobosit, nepotolit, continuu. Era în el o sete neostoită cum să-și aibă și el casa lui, vita lui, muierea și copiii lui. CAMIL PETRESCU, O. I 35. Gîndurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri. REBREANU, R. I 45. ◊ (Adverbial) Între buchete de sălcii, înfloreau fînațurile și sfîrîiau cosașii neostoit. SADOVEANU, N. F. 26.
6. [Șăineanu, ed. VI] neostoit a. neîncetat: ploaia cade neostoită. [V. ostoì].
7. [MDA2] neustoit[1], ~ă a vz neostoit
8. [DOOM 3] neostoit (desp. ne-os-) adj. m., pl. neostoiți; f. neostoită, pl. neostoite
9. [DOOM 2] neostoit (ne-os-) adj. m., pl. neostoiți; f. neostoită, pl. neostoite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL