1. [DEX '09] NEOMENOS, -OASĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.
2. [MDA2] neomenos, ~oasă a [At: GHICA, A. 273 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + omenos] 1 Lipsit de omenie Si: inuman, (înv) neomenit. 2 Crud. 3 Păgân. 4 (Înv) Nepoliticos. 5 (Îrg) Necinstit.
3. [CADE] NEOMENOS adj. Fără milă, cumplit, crud, barbar: noi nu știm la sufletul nostru nici o faptă neomenoasă să fi săvîrșit, nici cu știință nici cu neștiință (ISP.); cît e de ~ faptul de a lipsi pe un om de libertate (I.-GH.) [neoameni].
4. [DEX '98] NEOMENOS, -OASĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenos.
5. [DLRLC] NEOMENOS, -OASĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie sau de bună-cuviință, fără milă; inuman, rău, crud. Comșa fu de părere că masa se prelungește peste măsură, neomenos spectacol sub ochii celor ținuți să postească, în picioare. C. PETRESCU, Î. II 144. Noi nu știam la sufletul nostru nici o faptă neomenoasă să fi săvîrșit. ISPIRESCU, L. 378.
6. [Șăineanu, ed. VI] neomenos a. 1. fără milă; 2. fără omenie.
7. [Scriban] neomenós, -oásă (eo 2 sil.) adj. Fără omenie, crud, barbar. Adv. A te purta neomenos. – Rar și -nít.
8. [CADE] OMENOS adj. Plin de omenie, afabil, blînd, milostiv, cuviincios, cum se cade: boierimea noastră omenoasă, dreaptă și iubitoare d’ale nației (JIP.); sluga Iui are o înfățișare mult mai plăcută și samănă a fi mult mai ~ (CRG.) ¶¶ C. 👉 NEOMENOS [omenie].
9. [DOOM 3] neomenos (desp. ne-o-) adj. m., pl. neomenoși; f. neomenoasă, pl. neomenoase
10. [DOOM 2] neomenos (ne-o-) adj. m., pl. neomenoși; f. neomenoasă, pl. neomenoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL