1. [DEX '09] NEOMENIT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.
2. [MDA2] neomenit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 135r/11 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + omenit] 1 a (Înv) Neomenos (1). 2 a (Înv) Care nu a fost cinstit, respectat. 3 a (Pop) Căruia nu i s-a oferit mâncare și băutură. 4 sm (Înv) Sălbatic.
3. [CADE] NEOMENIT adj. Neomenos: cine să fie acel ~ carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrînețelor mele? (ISP.).
4. [DEX '98] NEOMENIT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenit.
5. [DLRLC] NEOMENIT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Învechit) Neomenos, rău. Neomenit și sălbatic obicei. DRĂGHICI, R. 194. În pizma acestui neomenit zmeu, carele mă ține cu atîta pază grozavă în ladă. GORJAN, H. I 11. ◊ (Substantivat) Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrînețelor mele? ISPIRESCU, L. 121.
6. [CADE] NEOMENOS adj. Fără milă, cumplit, crud, barbar: noi nu știm la sufletul nostru nici o faptă neomenoasă să fi săvîrșit, nici cu știință nici cu neștiință (ISP.); cît e de ~ faptul de a lipsi pe un om de libertate (I.-GH.) [neoameni].
7. [Scriban] neomenós, -oásă (eo 2 sil.) adj. Fără omenie, crud, barbar. Adv. A te purta neomenos. – Rar și -nít.
8. [DOOM 3] neomenit (înv.) (desp. ne-o-) adj. m., pl. neomeniți; f. neomenită, pl. neomenite
9. [DOOM 2] neomenit (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeniți; f. neomenită, pl. neomenite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL