1. [DEX '09] NEOMENESC, -EASCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenesc.
2. [MDA2] neomenesc, ~ească a [At: DEX / P: ne-o~ / Pl: ~ești / E: ne- + omenesc] 1 Lipsit de omenie Si: inuman. 2 Sălbatic.
3. [DEX '98] NEOMENESC, -EASCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenesc.
4. [DLRLC] NEOMENESC, -EASCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie, sălbatic, inuman, neomenos. Avea în fața lui prelungă, negricioasă, slabă... ceva neomenesc, de ascet necruțător. CAMIL PETRESCU, O. II 21.
5. [Șăineanu, ed. VI] neomenesc a. ce ține de neom: crud, barbar.
6. [Scriban] neomenésc, -eáscă (eo 2 sil.) adj. Inuman, crud, barbar.
7. [CADE] OMENESC adj. 1 Ce ține de oameni, privitor la oameni, de om: mintea, puterea, firea, fața omenească; neamul ~, toți oamenii ¶ 2 Ⓟ Ce aparține țăranului, nu boierului (spre deosebire de „boieresc”): pe la capetele locurilor, erau căruțe omenești (S.-ALD.) ¶ 2 Ⓕ Străin, ce e al altuia: să nu iei lucru ~, că e rău (R.-COD.) ¶ 2 Ⓕ Cuviincios, cum se cuvine, cum se cade: iese bacșișul mai ~ (ALECS.) ¶ 5 Ⓕ Corect, deslușit, lămurit: scria într’o limbă mai omenească ¶¶ C. NEOMENESC.
8. [DOOM 3] neomenesc (desp. ne-o-) adj. m., f. neomenească; pl. m. și f. neomenești
9. [DOOM 2] neomenesc (ne-o-) adj. m., f. neomenească; pl. m. și f. neomenești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL