1. [DEX '09] NEMȚESC, -EASCĂ, nemțești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat, f.) Limba germană. 2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală; p. ext. (pop.) orășenesc. 3. S. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Neamț + suf. -esc.
2. [MDA2] nemțesc, ~ească [At: URECHE, L. 124 / Pl: ~ești / E: neamț + -esc] 1 a German. 2 a Austriac. 3 a (Îs) Cafea ~ească Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită Si: (asr) șvarț. 4 a (Gmț; îs) Cald ~ Frig. 5 sf Limbă germană. 6 a (D. obiecte) Fabricat, lucrat etc. de germani ori austrieci. 7 a (D. obiecte) Fabricat, lucrat etc. în Germania sau în Austria. 8 a (Reg; îs) Plug ~ Plug de fier. 9 a (Înv; d. îmbrăcăminte; îoc oriental) Făcut după moda occidentală. 10 a (Pop; d. îmbrăcăminte; îoc țărănesc) Orășenesc. 11 sfa (Reg) Dans popular cu lăutari Si: (reg) nemțișorul (5). 12 sfa (Reg) Melodie după care se execută nemțeasca (11) Si: (reg) nemțișorul (6). 13 sm (Înv) Monedă austriacă, în valoare de 40 de creițari, care a circulat în Ardeal. 14 sm (Nob) German. 15 sm (Nob) Austriac.
3. [CADE] NEMȚESC adj. 1 German ¶ 2 Austriac sau din apusul Europei, europenesc: haine nemțești; un băiet, ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești (CRG.); alerg de grab’în tîrg, să-mi cumpăr haine nemțești (ALECS.) ¶ 3 🌿 CAPRĂ-NEMȚEASCĂ = CALCEA-CALULUI [Neamț].
4. [DLRLC] NEMȚESC, -EASCĂ, nemțești, adj. Al nemților, propriu nemților. ◊ (Popular) Haine sau straie nemțești = haine orășenești. Un om mijlociu la stat, în straie nemțești, cam ponosite. SADOVEANU, P. S. 69. Cînd pe-aproape de casa lui Stan, dracul s-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești. CREANGĂ, P. 147.
5. [Șăineanu, ed. VI] nemțesc a. 1. german: limba nemțească; 2. austriac sau european: haine nemțești CAR. muzică nemțească FIL.; 3. se zice de o specie de porumb, numit și cincantin; capră nemțească, Bot. calcea calului. ║ nemțește adv. 1. ca Nemții: a vorbi nemțește; 2. în limba germană: a traduce nemțește; 3. după moda europeană (sau austriacă): nemțește bine se îmbracă GR. AL.
6. [Scriban] nemțésc, -éască adj. Al Nemților, german: limba nemțească. Eŭropenesc: haĭne nemțeștĭ.
7. [Scriban] nemțésc v. tr. (d. Neamț). Germanizez.
8. [DEX '09] NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.
9. [MDA2] nemți vr [At: RUSSO, S. 17 / Pzi: ~țesc / E: neamț] 1 (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană. 2 (Rar) A adopta modul de viață german. 3 (Rar; pex) A se occidentaliza. 4 (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală. 5 (Rar) A se îmbrăca orășenește. 6 (Olt) A se îmbăta.
10. [MDA2] scoruș1 sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~uj, ~riș / Pl: ~i / E: drr scorușă1] 1 Arbore din familia rozaceelor, înalt de 15-20 m, cu scoarța brună, crăpată, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile cu flori albe dispuse în buchete, cu frunze roșii, galbene sau brune, al cărui lemn dur și dens este folosit în industria mobilei, iar coaja drept colorant: Si: (înv) scorum, (reg) sorb (Sorbus domestica). 2 (Șîc ~-păsăresc, ~-sălbatic, ~-de-munte) Arbore mic din familia rozaceelor, cu crengile rare și mlădioase, cu frunzele zimțate și cu fructe de culoare roșie Si: sorb, (reg) merișor1, mersină, lemn câinesc, lemn-pucios, pomul-ursului (Sorbus aucuparia). 3 (Îc) ~-pufos Arbore ale cărui frunze prezintă pe suprafața inferioară un fel de pâslă sură (Sorbus aucupasla). 4 (Reg; îc) ~-de-pădure Sorb (Sorbus torminalis). 5 (Reg; îc) ~riș-de-munte Răculeț (Polygonum bistorta). 6 (Reg; îc) ~-nemțesc Moșmon (Mespilus germanica). 7 (Reg; îac) Măceș (1) (Rosa canina).
11. [CADE] NEMȚI (-țesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) germaniza, a (se) face Neamț ¶ 2 A adopta portul, cultura, deprinderile germane sau austriace.
12. [DLRLC] NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A împrumuta limba, obiceiurile și portul din Apus; a imita moda din Apus. Pare-mi-se, vere... că și Iorgu s-a nemțit. ALECSANDRI, T. 1003. Vezeteul înspăimîntat se dipărta mîrîind din dinți:... «s-au nemțit și stăpînul meu!». RUSSO, S. 17.
13. [DLRLC] SCORUȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu flori albe dispuse în corimbi, cu fructele ca niște merișoare, de culoare roșie sau galbenă, comestibile; crește în regiunea dealurilor; lemnul lui, foarte dur, se întrebuințează la fabricarea uneltelor de tîmplărie, a paturilor de armă etc. (Sorbus domestica). În vale, printre scorușii de-abia înverziți, se ridicau noile locuințe. V. ROM. septembrie 1953, 175. Galbenul... se mai face și din măcieș (păducel), păr pădureț, scoruș ș.a. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 67. ◊ Compuse: scoruș-de-munte (sau scoruș-păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu flori albe și fructele ca niște cireșe roșii, mici, astringente la gust; crește în tăieturi de păduri și tufișuri, în regiunea de munte (Sorbus aucuparia); scoruș-nemțesc = moșmon.
14. [Șăineanu, ed. VI] nemțì v. (ironic) a se germaniza și în special a adopta portul și cultura austriacă: pare-mi-se că și Iorgu s’a nemțit AL. [V. neamț].
15. [DOOM 3] nemțesc adj. m., f. nemțească; pl. m. și f. nemțești
16. [DOOM 2] nemțesc adj. m., f. nemțească; pl. m. și f. nemțești
17. [DOOM 3] nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă nemțesc, 3 sg. se nemțește, imperf. 1 sg. mă nemțeam; conj. prez. 1 sg. să mă nemțesc, 3 să se nemțească; imper. 2 sg. afirm. nemțește-te; ger. nemțindu-mă
18. [DOOM 3] scoruș-nemțesc (plantă) s. m., pl. scoruși-nemțești
19. [DOOM 2] nemțească (limbă) (rar) s. f.
20. [DOOM 2] nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțește, imperf. 3 sg. se nemțea; conj. prez. 3 să se nemțească
21. [DOOM 2] scoruș-nemțesc (plantă) s. m., pl. scoruși-nemțești
22. [Argou] a face plată nemțească expr. v. a plăti nemțește.
23. [Argou] cald nemțesc expr. (glum.) frig.
24. [DAR] nemțesc, -ească, adj., s.m. și f. (pop.) 1. (adj.) german, austriac. 2. (s.f. art.) limba germană. 3. (adj.; despre obiecte) fabricat de germani sau austrieci. 4. (adj.; despre îmbrăcăminte) făcut după moda occidentală; orășenesc. 5. (s.f. art.; reg.) nume unui dans popular german; melodia după care se cântă; neamțul, nemțișorul. 6. (s.m.; înv.) monedă austriacă în valoare de 40 creițari, care a circulat și în Ardeal.
25. [DLR - tomul X] NEMȚESC, -EASCĂ adj., subst. 1. adj. German sau austriac. Zicu-i și țara de 7 orașă, din limba neamțască, iară locuitorii țării își zicu ardeleni. ureche, l. 124. Oști streine nemțești. ist. ț. r. 4, cf. anon. car. Pius zice că de la Flac, cuvîntare nemțească, vine vlahos. c, cantacuzino, cm i, 30, cf. 132. Cu grabnică pornire pînă la Bran mergîndu, unde și streajă nemțească era. r. greceanu, cm ii, 37, cf. 26, gcr i, 333/35. Eu am numit lexiconul mieu romănesc-nemțesc. budai-deleanu, lex., cf. valian, v. Nu putem proba cum că autorul... ar fi învățat în școli nemțești, eminescu, s. p. 71. Auzi un hohot de rîs înăuntru, apoi cîteva vorbe nemțești din cari nu înțelese decît cuvîntul baron. f (1903), 20. Ce-i asta, bre? – l-a întrebat vodă în limba lui pe jumătate nemțească. galan, z. r. 54. Vine vaporu’ nemțesc din sus. tudoran, p. 25, cf. Mat. folk. 633, 1 140, 1 510, alr ii 2 775/27, 362, 414.În mină pungă turcească și în ea sermea nemțească, se zice despre slujbele cu numiri pompoase, dar care aduc venit redus. cf. zanne, p. v, 518. Tarara nemțească (= vorbărie nesfîrșită). id. ib. vi, 233. ◊ (Învechit; despre oameni) Întru lauda împăratului lor nemțesc. ist. ț. r. 4. Și pedestrași nemțești încă s-au luat din Kașovia. șincai, hr. ii, 210/2, cf. i, 383/20, ii, 11/34, 307/18. Toți aceștia sînt sudiți nemțești (a. 1814). doc. ec. 170. ◊ Cafea nemțească = șvarț. Cum vă place cafeaua, domnule director? Turcească sau nemțească? alecsandri, t. i, 294. Milă nemțească v. milă2 (1). ◊ (Ca determinativ, urmînd după un nume de plantă, indică specii sau varietăți ale acesteia) [Porumb] nemțesc, cincantin, mărunt, mărunțel, portocaliu, chircă sau moldovenesc, cu știuletele scurt și subțire, bogat în boabe și șiruri, iar firul mănos în știuleți. pamfile, a. r. 68. Liliac nemțesc sau dumitriță, floare de grădină, șez. xv, 56. Mere... nemțești (pomul foarte roditor, poamele mari și frumoase, verzui, carne fragedă, acrie). dr. ii, 705. Prune... turcești, nemțești, ringlouri. ib. 707. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. Așa îndrăcît cald nemțesc de mult n-am mai pomenit. caragiale, o. iii, 62, cf. zanne, p. vi, 232. ♦ (Substantivat, f.) Limba germană. Boierii cei mai tineri, crescuți de mici în streinătate numai cu franțuzască și nemțască. creangă, a. 152. După ce nu știe românește, a uitat și nemțeasca, pas, z. i, 306. 2. adj. (Despre obiecte) Fabricat, lucrat, făcut de germani ori austrieci (sau în Germania ori în Austria). Puști nemțești frumos făcute (a. 1818). gcr ii, 225. Asta-i o drăcărie nemțască, de care eu n-am nici o nevoie. sadoveanu, o. ix, 405. Li se zicea la mesele astea joase „boierești”, iar celor înalte, pe patru picioare, cînd se puteau pune în casă în voie, „nemțești”. camil petrescu, o. ii, 81. Cu un an în urmă încă apăruseră fotografiile de reclamă ale filmelor nemțești. barbu, ș. n. 93. Mitru scotoci în raniță... și scoase de la fund pistolul nemțesc. T popovici, se. 65. ◊ (Regional) Plug nemțesc = plug de fier. glosar reg. 3. adj. (Despre îmbrăcăminte; în opoziție cu oriental) Făcut după moda occidentală; (popular; în opoziție cu țărănesc) orășenesc. Schimbat în haine nemțești... vine pe după scenă. millo, în pr. dram. 354. Goană mare se pornise asupra portului zis nemțesc, pre cînd acela era al tuturor claselor superioare din Europa. barițiu, p. a. i, 524. S-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești. creangă, o. 188. Luase hotărîrea de a-și cumpăra cu cei șapte poli un rînd de haine nemțești. SLAVICI, O. I, 325, cf. GHEREA, ST. CR. II, 244. L-a îmbrăcat în hainele cele nemțești. f (1906), 14. În prag apăru un om îmbrăcat în haine nemțești. agÎrbiceanu, a. 537. Umblase totdeauna în straie nemțești. rebreanu, i. 22. Pun mîna pe oricine întîlnesc în straie nemțești pe uliță. camil petrescu, o. ii, 85. Cît trăiești, să nu iubești Diac în haine nemțești. șez. ii, 18, cf. alr ii 2 867/213, 3 290/182, alr sn iv h 1 165, 1 167. 4. s. f. (Regional; art.) Numele unui dans popular (cu lăutari); melodia după care se execută acest dans; (regional) neamțul (3), nemțișorul (I 2). cf. sevastos, n. 282, pamFILE, J. III, 9, VARONE, D. 119, GLOSAR REG. 5. s. m. (Învechit) Monedă austriacă, în valoare de 40 de creițari, care a circulat în Ardeal. Foaie de zestre, 100 de nemțești și o găleată de grîu. pitiș, șch. 106. 6. s. m. (Neobișnuit) Neamț (1). Cînd veniră mai deunăzi p-aci nemțeștii ăia, i-am ținut pă mîncare și pă băutură. petică, o. 238. – pl.: nemțești. – Neamț + suf. -esc.
26. [DLR - tomul X] NEMȚI vb. IV. Ref.1. (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. Pare-mi-se, vere Constandine, că și Iorgu s-o nemțit, ALECSANDRI, T. 1003. Se plîngea că prea ne nemțim, CONV. LIT., ap. DDRF, cf. IORDAN, L. R. 465. 2. (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i, dacă s-au nemțit și stăpînul meu! RUSSO, S. 17. 3. (Prin nord-estul Olt.) A se îmbăta. cf. CIAUȘANU, v. 182. – prez. ind.: nemțesc. – v. neamț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL