1. [DEX '09] NEGUȚĂTORIE s. f. v. negustorie.
2. [MDA2] neguțătorie sf [At: VARLAAM, C. 322 / V: (îvp) ~goțeto~, ~goțito~, (înv) ~țito~ / Pl: ~ii / E: neguțător[1] + -ie] (Îvp) Negustorie (1).$
3. [DEX '09] NEGUSTORIE, negustorii, s. f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorie s. f.] – Negustor + suf. -ie.
4. [MDA2] negoțetorie sf vz neguțătorie
5. [MDA2] negoțitorie sf vz neguțătorie
6. [MDA2] negustorie sf [At: ZANNE, P. V., 445 / Pl: ~ii / E: negustor + -ie] 1 Activitate economică privind circulația mărfurilor, realizată prin schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare Si: comerț, negoț, (îvp) neguțătorie (1), (tcî) pazarlâc. 2 Afacere. 3 Întreprindere comercială. 4 (Ccr; rar) Prăvălie. 5 (Înv) Marfă.
7. [MDA2] neguțitorie sf vz neguțătorie
8. [CADE] NEGUSTORIE, †NEGUȚĂTORIE sf. ⚚ Meseria negustorului; negoț, comerț.
9. [DLRLC] NEGUSTORIE, negustorii, s. f. 1. Profesiunea, starea sau calitatea de negustor; faptul de a vinde și a cumpăra mărfuri; negoț, comerț. Mergea bine negustoria lumînărarului. STANCU, D. 242. Apuca-n călătorie, Să facă negustorie. ALECSANDRI, P. P. 38. 2. Afacere. Mai făcea... nu-i vorbă, și alte negustorii. CREANGĂ, P. 112. – Variante: (învechit și regional) neguțătorie (EMINESCU, N. 153), neguțitorie (NEGRUZZI, S. I 297) s. f.
10. [DLRLC] NEGUȚITORIE s. f. v. negustorie.
11. [Șăineanu, ed. VI] negustorie f. 1. meseria negustorului; 2. afacere comercială.
12. [Scriban] negustoríe f. Negoț, comerciŭ, trafic.
13. [DOOM 3] negustorie s. f., art. negustoria, g.-d. art. negustoriei; pl. negustorii, art. negustoriile (desp. -ri-i-)
14. [DOOM 2] negustorie s. f., art. negustoria, g.-d. art. negustoriei; pl. negustorii, art. negustoriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL