1. [DEX '09] NEGOCIERE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.
2. [MDA2] negociere sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 175 / V: ~oți~, ~oțiare / P: ~ci-e~ / Pl: ~ri / E: negocia] 1 Purtare a unor discuții pentru încheierea convențiilor economice, politice etc. Si: (înv) negociație. 2 (Ccr; lpl) Tratative. 3 (Spc; îs) ~ri diplomatice Tratative duse în vederea încheierii unor tratate sau convenții internaționale. 4 Intermediere a unei afaceri, a unei căsătorii etc. 5 Încheiere a unei căsătorii în urma unor discuții și pe baza unor condiții stabilite în prealabil. 6 Efectuare a unor operații comerciale de vânzări de titluri, rente etc., ceea ce presupune negocieri prealabile. 7 Discuție purtată pentru stabilirea prețului unei mărfi, a unei oferte etc. Si: (pop) târguială, tocmeală.
3. [DLRLC] NEGOCIERE, negocieri, s. f. (Mai ales la pl.) Acțiunea de a negocia; tratative. După trei luni de negocieri și intervenire a mai multor puteri amice, se hotărăște ca postelnicul cel mare al Moldovei... să exprime părerea sa de rău pentru neînțelegerea urmată. GHICA, S. XI.
4. [DN] NEGOCIERE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vînzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].
5. [MDN '00] NEGOCIERE s. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ~ri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)
6. [DEX '09] NEGOCIA, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.
7. [MDA2] negocia v [At: CR (1829), 1932/5 / P: ~ci-a / V: (înv) ~ția / Pzi: ~iez / E: fr négocier] 1-3 vtri A duce tratative pentru încheierea unei convenții politice, economice etc. Si: a parlamenta, a trata, (îvp) a neguța (1). 4 vt A intermedia o afacere, o căsătorie. 5 vt (Pex) A încheia o căsătorie în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile Si: a târgui. 6 vt A efectua diverse operații comerciale de vânzări de titluri, de rente etc., ceea ce presupune negocieri (1) prealabile. Si: a comercializa. 7 vt (Fam) A se pune de acord asupra prețului unor mărfuri.
8. [MDA2] negoția v vz negocia
9. [MDA2] negoțiare sf vz negociere
10. [MDA2] negoțiere sf vz negociere
11. [CADE] C’EST À PRENDRE OU À LAISSER (fr.) = Ori iei ori lași. Tocmeală nu se încape.
12. [CADE] *NEGOCIA (-ciez) vb. tr. ⚚ 1 A face negoț ¶ 2 A trata, a mijloci o afacere cu cineva ¶ 3 A sconta efecte de comerț (polițe, etc.), a trafica efecte publice [fr.].
13. [CADE] *NEGOCIAȚIUNE sf. 1 Faptul de a negocia ¶ 2 Tratarea, mijlocirea unor afaceri între particulari sau care interesează Statul ¶ 3 Afacerea însăși care se tratează ¶ 4 ⚚ Scontarea unor efecte de comerț, traficarea unor efecte publice [fr.].
14. [DLRLC] NEGOCIA, negociez, vb. I. Tranz. A trata încheierea unei convenții (economice, politice, culturale etc.). În toate administrațiile publice mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri cu miniștrii. PAS, Z. IV 147. ♦ (În regimul capitalist) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare.
15. [DN] NEGOCIA vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari].
16. [MDN '00] NEGOCIA vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier)
17. [Șăineanu, ed. VI] negocià v. 1. a face negoț; 2. a trata o afacere cu cineva; 3. a ceda altuia o poliță sau efecte comerciale.
18. [Scriban] *negociațiúne f. (fr. négociation). Acțiunea de a negocia. Afacere care se negociază: fericită negociațiune. – Și -ație și -iére.
19. [Scriban] negociéz v. intr. (fr. négocier, d. lat. negotiari; it. negoziare. V. negoț). Fac trafic întins: a negocia în America. V. tr. Tratez o afacere: negocia o vînzare. Cedez altuĭa o poliță saŭ alte efecte comerciale.
20. [DOOM 3] negociere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. negocierii; pl. negocieri
21. [DOOM 2] negociere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negocierii; pl. negocieri
22. [DOOM 3] negocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. negociez (desp. -ci-ez), 3 negociază, 1 pl. negociem; conj. prez. 1 sg. să negociez, 3 să negocieze; ger. negociind (desp. -ci-ind)
23. [DOOM 2] negocia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociază, 1 pl. negociem (-ci-em); conj. prez. 3 să negocieze; ger. negociind (-ci-ind)
24. [MDO] negocia (ind. prez. 3 sg. și pl. negociază, 1 pl. negociem, ger. negociind)
25. [IVO-III] negociez, -ciază 3, -ciam 1 imp.
26. [DLR - tomul X] NEGOCIERE s. f. Acțiunea de a negocia (1) și rezultatul ei; (la pl.) tratative; (învechit) negociație. Negoțiarea păcei (a. 1774). uricariul, i, 175. Însărcină pe principele Sangușco... de a intra cu Trifail în negoțieri secrete. asachi, s. l. ii, 89. Să însărcinăm pe frate-meu ce se află în Paris de a reîncepe negocierea cu dînsul. alecsandri, s. 112. Acest nou amănunt privitor la negocierile propuse. iorga, l. i, 325. Noul domn era însărcinat cu negocierile foarte spinoase ale Porții cu Rusia. oțetea, t. v. 158. Negocierile de pace. contemp. 1949, nr. 162, 3/1. Climat prielnic negocierilor. ib. 1962, nr. 806, 1/5. – Pronunțat : -ci-e-. – pl.: negocieri. – Și: (învechit) negoțiere, negoțiare s. f. – v. negocia.
27. [DLR - tomul X] NEGOCIA vb. I. tranz. 1. A duce tratative pentru încheierea unei convenții (politice, economice etc.); (învechit și popular) a neguța (1). Convenția comercială... negoțiată sub ministerul de externe al lui B. Boerescu. maiorescu, d. ii, 3. Avea și misiunea oficioasă... de a negocia pacea. iorga, l. i, 323. Negociase și tratatul din 1595 al lui Mihai cu cellalt Bathory, Sigismund. id. l. r. 106. ◊ Absol. În acea solie boierul moldovenesc... negoțiază și conclude... în numele lui Mircea cel Mare. hasdeu, i. c. i, 7. ◊ refl. impers. Reiz efendi a făcut cunoscută voința sultanului... că priimește tractatul din 6 iulie 1825 și că voiește a se negoțiia cu Rusia. cr (1829), 1932/5. ♦ A intermedia, a mijloci (o afacere, o căsătorie); a încheia (o căsătorie) în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile. Propune și negoțiază căsătoriile. calendar (1859), 84/6. Am avut un minut ideea de a negoția o căsătorie în Moldova. ghica, a. 459. Mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri. pas, z. iv, 147. 2. (Complementul indică diverse operații comerciale de vînzări de titluri, de rente etc.) A efectua, a opera; a comercializa. Guvernul... l-a însărcinat să meargă din nou la Paris pentru a negoția renta. maiorescu, d. i, 541. Avem o poliță a d-sale, iscălită în alb, și sîntem autorizați... s-o negociem pentru 15 mii de lei. d. zamfirescu, t. s. 43. Nepoții negociind moștenirile în boarfe lăsate de bunici. arghezi, b. 50. – Pronunțat: -ci-a. – prez. ind.: negociez. – Și: (învechit) negoția vb. I. – Din fr. négocier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL