1. [DEX '09] NECROPOLĂ, necropole, s. f. Cimitir (de inhumație sau de incinerație) din Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.
2. [MDA2] necropolă sf [At: LM / A și: ~opolă / Pl: ~le / E: fr nécropole] 1-2 Cimitir (subteran) din Antichitate. 3 (Pgn) Cimitir. 4 Criptă.
3. [CADE] *NECROPOLĂ (pl. -le) sf. 1 🏛 Cimitir din timpurile antice; se întrebuințează mai ales vorbind de bolțile subterane în care se aflau mormintele vechilor Egipteni ¶ 2 Pr. ext. ⛪ Mare cimitir modern [fr.].
4. [DEX '98] NECROPOLĂ, necropole, s. f. Cimitir (subteran) din antichitate; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.
5. [DLRLC] NECROPOLĂ, necropole, s. f. (În antichitate) Vastă boltă subterană în care se îngropau morții; (în epoca modernă) cavou. V. mausoleu. Cimitirele întîilor creștini... necropolele acelea întunecate, saltarele acele înguste săpate unul peste altul în zidul întunecat... mă înspăimîntă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 217. Descoperirea unor așa tragice scene ne-a ținut cîtva timp în necropola bisericii. ODOBESCU, S. I 429.
6. [DN] NECROPOLĂ s.f. (Ant.) Boltă subterană în care erau depuși morții. ♦ Cimitir. ♦ Cavou. [< fr. nécropole, cf. gr. nekropolis – orașul morților].
7. [MDN '00] NECROPOLĂ s. f. 1. (ant.) cimitir. 2. cavou, criptă. (< fr. nécropole, gr. nekropolis)
8. [Șăineanu, ed. VI] necropolă f. 1. partea unui oraș antic destinat înmormântărilor; 2. morminte suterane în Egipt; 3. (poetic) cimitir.
9. [Scriban] *necrópolă și -pólă f., pl. e (vgr. nekró-polis, d. nekrós, mort, și pólis, oraș. V. metro-polă). La ceĭ vechĭ, vaste subterane destinate înmormîntărilor. Cimitir (Poet.).
10. [DCR2] biserică-necropolă s. f. Biserică în subsolul căreia se găsesc morminte și cripte ◊ „S-a terminat restaurarea bisericii-necropole a lui Ștefan cel Mare și construirea unui muzeu care va adăposti o valoroasă colecție de artă medievală.” R.l. 26 XII 75 p. 5 (din biserică + necropolă)
11. [DOOM 3] necropolă (desp. ne-cro-) s. f., g.-d. art. necropolei; pl. necropole
12. [DOOM 2] necropolă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necropolei; pl. necropole
13. [IVO-III] necropolă.
14. [DE] NECROPÓLĂ (< fr.; {s} gr. nekropolis „cetatea morților”) s. f. Cimitir (de înhumație sau de incinerație) la diferite popoare din Preistorie sau Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. mare cimitir într-un oraș modern. ♦ Criptă (2); cavou.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL