1. [MDA2] necunten, ~ă [At: SCL 1963, 21 / V: ~con~, ~tin / Pl: (1) ~i, ~e / E: ns cf necuntenit] (Reg) 1 a Necontenit (1). 2 av Necontenit (6).
2. [MDA2] necontin, ~ă a, av vz necunten
3. [MDA2] necuntin, ~ă a, av vz necunten
4. [Scriban] * necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.
5. [Scriban] necúntin V. necontenit.
6. [DLR - tomul X] NECUNTEN, -Ă adj., adv. (Regional) 1. adj. Necontenit (1). cf. scl 1963, 21. 2. adv. Necontenit (2). Tu o mîngîi necunten. scl 1963, 21. – pl.: necunteni, -e. – Și: necuntin, -ă (scriran, d.), necontin, -ă (id. ib.) adj., adv. – cf. necuntenit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL