1. [DEX '09] NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).
2. [MDA2] necontestat, ~ă [At: RUSSO, S. 79 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + contestat] 1 a Care nu este contestat. 2 a Care nu poate fi pus la îndoială Si: incontestabil, indiscutabil, netăgăduit. 3 av Fără îndoială Si: indiscutabil.
3. [DEX '98] NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Ne- + contestat (după fr. incontesté).
4. [DLRLC] NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; recunoscut (ca valabil, adevărat), netăgăduit, evident. Primele sale poezii... îl ridicară îndată [pe Alecsandri] la titlul necontestat de întîiul poet național al Romîniei. NEGRUZZI, S. I 339. Un lucru necontestat că limbile se prefac. RUSSO, O. 75.
5. [DN] NECONTESTAT, -Ă adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; evident. [< ne- + contestat, cf. fr. incontesté].
6. [Scriban] *incontestát, -ă adj. (in- și contestat). Care nu e contestat: șef incontestat.
7. [DOOM 3] necontestat adj. m., pl. necontestați; f. necontestată, pl. necontestate
8. [DOOM 2] necontestat adj. m., pl. necontestați; f. necontestată, pl. necontestate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL