1. [CADE] NĂSTUREL1 sm. dim. NASTUR(E).
2. [CADE] NĂSTUREL2 sm. 🌿 Plantă cu flori mici, albe, cu fructul în formă de teacă cilindrică, puțin încovoiată; se întrebuințează ca salată și în medicină, din cauza proprietăților ei diuretice și antiscorbutice; numită și „brîncuță”, „hreniță”, „măcriș-de-baltă”, etc. (Nasturtium officinale) (🖼 3320) [cuvînt semi-savant, refăcut din lat. nasturtium].
3. [DEX '98] BRÂNCUȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uță.
4. [DEX '98] NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL