1. [MDA2] nafaca sf [At: NECULCE, L. 35 / V: nacafa, (Pl: năcăfale), nacanfa, năcăfală (Pl: năcăfeli) / Pl: ~le / E: tc nafaka] 1 (Înv) Totalitate a mijloacelor de subzistență, în bani sau în natură, care îi revin cuiva pentru un timp determinat Si: mertic, porție, tain. 2 (Înv) Salariu. 3 (Înv) Pensie. 4 (Rar; îf nacafa) Ospăț. 5 (Îrg; îaf) Obicei. 6 (Rar; îaf) Pasiune pentru ceva Si: preocupare. 7 (Îrg; îaf) Pretenție. 8 (Îrg; îaf) Capriciu. 9 (Reg; îaf) Necaz. 10 (Reg; îaf) Belea. 11 (Reg; îaf) Defect. 12 (Reg; îaf) Viciu.
2. [CADE] NAFACA 👉 NACAFA.
3. [Șăineanu, ed. VI] nafacà f. V. nacafà.
4. [Scriban] nafacá V. nacafa.
5. [MDA2] nacafa sf vz nafaca
6. [MDA2] nacanfa sf vz nafaca
7. [MDA2] năcăfală sf vz nafaca
8. [CADE] NACAFA (pl. -fale), NAFACA sf. 1 ‡Ceea ce i se dă cuiva pentru a avea cu ce trăi, subsistență (numai sub forma primitivă nafaca) ¶ 2 F Cerință, pretenție; nevoie; belea, pacoste (CIAUȘ.); (numai sub forma nacafa): popia are multe năcăfale, e greu de purtat (CRG.) ¶ 3 Soartă (numai sub forma nacafa): filosof, asta era nacafaua mea, nu negustor (CAR.) [tc. nafakà „subsistență”; comp. srb. nafaka „soartă”].
9. [Șăineanu, ed. VI] nacafà f. 1. Mold. neajuns, nevoie: și popia are multe nacafale, e greu de purtat CR.; 2. soartă: i-a fost nacafaua; filozof, asta era nacafaua mea, nu negustor CAR. [Metateză din nafacà, leafă (în special leafa zilnică a ienicerilor) = turc. NAFAKA, subzistență (serb. NAFAKA, soartă)].
10. [Scriban] nacafá (din nafaca, d. turc. nafaka, [ar. nafakat], pensiune alimentară, solda zilnică a ienicerilor). Vechĭ. (nafaca). Pensiune, porțiune, tain. Fig. (nacafa). Soartă. Azĭ. Fam. (nacafale). Greutățĭ, belele: fie-care meserie are nacafelel eĭ. Obiceĭurĭ saŭ pretențiunĭ plicticoase, mofturĭ: da multe nacafale maĭ are și cucoana asta!
11. [DER] nafaca (-ale), s. f. – 1. Rație, porție, dietă. – 2. Necesitate, nevoie. – 3. Soartă, noroc. – Var. nacafa. Tc. (arab.) nafaka (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1532), cf. ngr. ἀναφαϰᾶς. Sec. XVIII, înv., cu primele două sensuri.
12. [DAR] nafaca, nafacale, s.f. (înv.) 1. toate mijloacele de subzistență (în bani și în natură) ce-i revin unei persoane; porție, tain, mertic. 2. salariu, leafă; pensie. 3. (cu forma nacaf) ospăț, praznic. 4. (cu forma nacafa) obicei, deprindere, nărav. 5. (cu forma nacafa) preocupare, pasiune. 6. pretenție; capriciu, toană. 7. necaz, neajuns; belea, pacoste, năpastă. 8. defect, viciu.
13. [DLR - tomul X] NĂCĂFALĂ s. f. v. nafaca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL