1. [MDA2] mățui vt [At: CV 1951, nr. 9-10, 46 / Pzi: ~esc / E: maț + -ui] (Reg; c. i. animale) A curăța de mațe.
2. [DAR] mățui, mățuiesc, (reg.) a curăți de mațe.
3. [DLR] MĂȚUÍ vb. IV. Tranz. (Regional ; complementul indică animale) A scoate mațele, a curăța de mațe (Mircești-Iași). CV 1 951, nr. 9-10, 46. Ia mățuiește iepurii ceia pînă ne-om odihni. ib. - Prez. ind.: mățuiesc. – Maț + suf. -ui.@
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL