1. [MDA2] mătușel s [At: VICIU, COL. 202 / Pl: nct / E: mătușă + -el] (Trs; gmț) Săculeț cu care umblă colindătorii.
2. [DAR] mătușel s.n. (reg.) săculeț cu care umblă colindătorii.
3. [DLR] MĂTUȘÉL subst. (Prin Transilv Săculeț cu care umblă colindătorii. Cf. VICIU, COL. 202. Să cîntăm, Să colindăm. . De mi-ți da un cîrnățăl, Închepe în mătușăl. id. ib. 176. - Pl.: ? – Mătușă + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL