1. [MDA2] măstăcănit, ~ă smf, a [At: CV 1950, nr. 5, 32 / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Olt) 1-2 (Om) afurisit. 3-4 (Copil) afurisit.
2. [DAR] măstăcănit, măstăcănită, adj. (reg.) afurisit.
3. [DLR] MĂSTĂCĂNlT, -Ă adj. (Prin Olt. ; și substantivat) (Om, copil) afurisit. Mamele spun copiilor care nu se mai astîmpărâ: „măstăcăniților”. CV 1950, nr. 5, 32. Fir-ar măstăcănit! L. ROM. 1 959, nr. 5, 73. - Pl.: măstăcăniți, -te. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL