1. [DEX '09] MĂRUNȚIT s. n. Faptul de a mărunți. – V. mărunți.
2. [MDA2] mărunțit2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: mărunți] Care a fost tăiat, împărțit, rupt etc. în bucăți mărunte.
3. [DLRLC] MĂRUNȚIT s. n. (Rar, numai în expr.) Pe mărunțite = cu pași mici și deși. Budulea cel bătrîn șchiopăta sprinten și pe mărunțite. SLAVICI, N. I 165. – Formă gramaticală: (în expr.) mărunțite.
4. [DEX '09] MĂRUNȚI, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa. ◊ Loc. adv. Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. – Din mărunt.
5. [MDA2] amărunți2 v vz mărunți
6. [MDA2] manunta v vz mărunți
7. [MDA2] mănunta v vz mărunți
8. [MDA2] mănunța v vz mărunți
9. [MDA2] mănunți v vz mărunți
10. [MDA2] mărunta v vz mărunți
11. [MDA2] mărunța v vz mărunți
12. [MDA2] mărunți [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (îrg) mănun~, mir~, mănunța, (cscj) manunta, mănunta, ~nta, ~ța, mirunța / Pzi: ~țesc / E: mărunt] 1 vt A tăia, a împărți, a rupe etc. în bucăți mici Si: (reg) a mărunțeli, (rar) a mărunțișa. 2 (Îlav) Pe ~te Cu mișcări scurte și repezi. 3 vt (Reg; c. i. bani) A schimba în mărunțiș (10).
13. [MDA2] mirunța v vz mărunți
14. [MDA2] mirunți v vz mărunți
15. [DLRLC] MĂRUNȚI, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia mărunt, a fărîma în bucăți mici, a fărîmița, a pisa mărunt.
16. [Șăineanu, ed. VI] mărunțì v. a face mărunt: 1. a micșora, a scurta; 2. a tăia în mici bucăți, a sfărâma, a pisa.
17. [Scriban] mărunțésc v. tr. Fac mărunt (tăind, sfărămînd): a mărunți pămîntu cu grebla. – Și inm- și am-. Vechĭ măruntéz și -jéz.
18. [DOOM 3] mărunțit s. n.
19. [DOOM 2] mărunțit s. n.
20. [DOOM 3] mărunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțesc, 3 sg. mărunțește, imperf. 1 mărunțeam; conj. prez. 1 sg. să mărunțesc, 3 să mărunțească
21. [DOOM 3] mărunțite (pe ~) loc. adv.
22. [DOOM 2] mărunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțesc, imperf. 3 sg. mărunțea; conj. prez. 3 să mărunțească
23. [DOOM 2] !mărunțite (pe ~) loc. adv.
24. [DGS] mărunțit1 s.n. mărunțire, tocare, tocat1.
25. [DGS] mărunțit2, -ă adj. 1 (despre obiecte, materii etc. dure) amănunțit2, concasat, fărâmițat2, sfărâmat, zdrobit, <pop.> zdrucit, <reg.> fărâmicat, mlecit. Asfaltul mărunțit este încărcat într-un camion. 2 (despre substanțe, materii, corpuri dure) pisat2, sfărâmat, zdrobit, <înv. și pop.> zdrumicat, <fam.> pisăgit, <reg.> pisăzat, zdrobolit, <înv.> smicurat. A pudrat prăjitura cu zahărul mărunțit. 3 (despre alimente, furaje, iarbă etc.) tocat3. În fiecare zi dă la păsări iarbă mărunțită. 4 (despre legume sau fructe) pasat2, zdrobit. Din păstăile mărunțite a făcut un sufleu.
26. [DGS] mărunți vb. IV. tr. 1 (compl. indică materii, materiale etc. dure) a amănunți, a concasa, a fărâmița, a sfărâma, a zdrobi, <pop.> a zdruci, <reg.> a fărâmături, a fărâmi, a fărâmica, a mleci, a nimica, a sfărmuri, a sparge, a tohoci, a zdrobica, a zdruhăi. A mărunții asfaltul pentru a reface structura drumului. 2 (compl. indică substanțe, materii, corpuri dure) a pisa, a sfărâma, a zdrobi, <înv. și pop.> a smicura, a zdrumica, <fam.> a pisăgi, <reg.> a pisălogi, a pisăza, a zdroboli. A mărunțit zahărul în piuliță pentru a pudra prăjitura. 3 (compl. indică alimente, furaje, iarbă etc.) a toca, <înv. și reg.> a mărunțușa, <reg.> a hăcui, a nimica, a strohăi, a strohui, a tocăni. În fiecare zi mărunțește iarbă la tocător pentru păsări. 4 (compl. indică mai ales alimente) <reg.> a mărunțeli, a mărunțișa. A mărunțit felii de pâine pentru a face crutoane. 5 (compl. indică legume sau fructe) a pasa, a zdrobi. A mărunțit la blender păstăile și morcovii fierți.
27. [DLR] MANUNTÁ vb. I v. mărunți.
28. [DLR] MĂNUNTÁ vb. I v. mărunți.
29. [DLR] MĂNUNȚÁ vb. I v. mărunți.
30. [DLR] MĂNUNȚÍ vb. IV v. mărunți.
31. [DLR] MĂRUNTA vb. I v. mărunți.
32. [DLR] MĂRUNȚA vb. I v. mărunți.
33. [DLR] MĂRUNȚI vb. IV. Tranz. A tăia, a împărți, a rupe, a sfărîma în bucăți mici ; (Transilv., Maram., nordul Mold.) a mărunțeli, (rar) a mărunțișa. Și voi mărunți pre ei ca țărîna în fața vîntului. BIBLIA (1688), ap. TDRG, cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Fierbe trei zile necontenit piatra adevărată. . . spre a o mărunți. PAMFILE, S. V. 117. Auzi izbiturile ciocanelor cari mărunțeau piatra. AGÎRBICEANU, A. 69, cf. 200, 399, H XVIII 173, ALR I 578/860, ALR II 6 478/833, A IV 3. (F i g.) Pentru el traiul. . . cum îl mărunțea ea, n-avea nici un preț. IL ianuarie 1 960, nr. l, 20. ◊ A b s o l. Mărunțăz la pui. ALR I 1 989/860. ◊ R e f l. p a s. Vasele lui să vor mărunta și oalele lui le vor zdrobi. BIBLIA (1 688), 5241/20. Se trece cu discuitorul. . . pentru ca să se mărunțească bine rădăcinile de buruieni. SCÎNTEIA, 1 952, nr. 2 400. ♦ (Î n l o c. a d v.) Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. Budulea cel bătrîn șchiopăta sprinten și pe mărunțite cu noi, fiindcă nu-și mai găsea rostul. SLAVICI, N. I, 165. ♦ (În fostul județ Caraș ; complementul indică bani) A schimba în bani (mai) mărunți (V 1). ARH. FOLK. III, 151. Ș-um ban ira mai mari nu puca să-l împartă... Lasă fraci, io l-oi manunta mîni. ib. – Prez. ind.: mărunțesc. – Și: (învechit și regional) mărunțá, măruntá vb. I, mănunțí (ALEXI, W.) vb. IV, mănunțá PONTBRIANT, D.), mănuntá (CDDE, TDRG), manuntá, (neobișnuit) mirunțá (lb) vb. I, mirunțí (ib.) vb. IV. – V. mărunt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL