1. [MDA2] mărturi v [At: (a. 1704) URICARIUL, XXIII, 266/1 / Pzi: ~resc / E: martur] (Îvr; fșa) 1-6 A mărturisi (1-6). 7 A mărturisi (15).
2. [DGS] mărturi vb. IV. tr. (înv.) 1 (compl. indică afirmații, aprecieri, rezultate, decizii, acțiuni etc.) v. Adeveri. Arăta. Atesta. Certifica. Confirma. Corobora. Demonstra. Dovedi. Întări. Învedera. Mărturisi. Proba. Sprijini. Stabili. Susține. 2 (compl. indică gânduri, păreri, fapte etc.) v. Afirma. Declara. Mărturisi. Relata. Spune. Zice.
3. [DLR] MĂRTURÍ vb. IV. Tranz. (Învechit, rar; folosit și ab s o l.) 1. A mărturisi (1). Femeile, între primii creștini, se văd diaconese, preo- tese oficiante, profetese, prezicătoare, martire, ce știa și avea dreptul a mărturi. HELIADE, O. II, 49. 2. A mărturisi (2). Scriem și mărturim cu cest adevărat zapis al nostru. . . de a noastră bonă voie am dăruit parte noastră de moșie (a. 1704). URICARIUL, XXIII, 266/1. Mărturind cu sufletul său, cum și el știe. . . că această moșie Rădășanii tot de mănăstire s-au stăpînit (a. 1 752). ib. X, 187. 3. A mărturisi (5). Mărturim recunoștința ce vă datorează țeara noastră (a. 1 774). URICARIUL, I, 178. – Prez. ind.: mărturesc. – V. martur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL