1. [DEX '09] MĂRINIMOS, -OASĂ, mărinimoși, -oase, adj. Care este plin de mărinimie, de înțelegere, de bunătate; generos. – Mare1 + inimos (după lat. magnanimus).
2. [MDA2] mărinimos, ~oasă a [At: GOLESCU, E. 238/14 / V: (înv) mar~ / Pl: ~oși, ~oase / E: mare1 + inimos cdp lat magnanimus] 1 Care este plin de bunăvoință, de înțelegere. 2 Care este generos. 3 Care este plin de bunătate. 4 (Nob) Plin de măreție (1) Si: măreț (3).
3. [DLRLC] MĂRINIMOS, -OASĂ, mărinimoși, -oase, adj. Care este plin de mărinimie; generos. V. darnic. Dan avea totuși aerul unui luptător mărinimos, care ar putea să dea o lovitură supremă, mortală, dar nu vrea. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Acea zînă năzdrăvană a auzit de prea mărinimosul Papură-împărat. ALECSANDRI, T. I 416.
4. [Șăineanu, ed. VI] mărinimos a. care are sentimente înalte, generoase.
5. [Scriban] *mărinimós, -oásă adj. (d. mare și inimă, după lat. magnánimus saŭ fr. magnanime). Generos, darnic, uĭtător de insulte: un boĭer mărinimos. Adv. Cu mărinimie.
6. [MDA2] marinimos, ~oasă a vz mărinimos
7. [DOOM 3] mărinimos adj. m., pl. mărinimoși; f. mărinimoasă, pl. mărinimoase
8. [DOOM 2] !mărinimos adj. m., pl. mărinimoși; f. mărinimoasă, pl. mărinimoase
9. [DGS] mărinimos, -oasă adj. 1 (despre oameni) culant, darnic, galant, generos, milostiv, <livr.> magnanim, munificent, <fam.> galanton, <înv.> dăruitor, filotim, liberal, marinim, miluitor, <turc.; înv.> giumert, <fig.> larg, <fig.; înv.> ieftin. Tatăl, mărinimos ca totdeauna, i-a dat bani pentru excursie. 2 (despre sentimente, atitudini etc. ale oamenilor) ales2, generos, nobil, <fig.> cavaleresc. O apără în fața celorlalți dintr-un impuls mărinimos. 3 (despre oameni) binevoitor, bun, compătimitor, comprehensiv, îngăduitor, înțelegător, milos, milostiv, <rar> comiserativ, <înv. și reg.> lascav, obidos, <înv.> milosârd, pietos, priincios, priitor. Unii oameni bogați sunt mărinimoși cu cei săraci.
10. [DLR] MĂRINIMOS, -OÁSĂ adj. Care este plin de bunăvoință, de înțelegere, de bunătate, de generozitate. Omul cel mărinimos are un ce de înălțime. GOLESCU, E. 238/14. Întrebuința aceste daruri după dorința marinimoșilor dăruitori. CR (1829), 212/21. Îndată cunoscu pe mârinimosul seu făcătoriu de bine. SĂULESCU, Î. 41/20, cf. CĂPĂȚINEANU, M. 75/13. Malvina, mai mărinimoasă decît europeana, scăpă viața aceștia, cînd era să mănînce un rod veninos. GTN (1 836), 1072/16, cf. MARCOVICI, D. 417/5. Este o persoană mare ce își are titlu de om generos, adică de mărinimos, de galant și de darnic. GORJAN, H. IV, 84/31, cf. 191/5. Rugă pe mărinimosul său mîntuitoriu a se îngriji de nepoata sa. ASACHI, S. L. II, 51, cf. 66. Îndemnat de îngrijirea vrednică de laudă și marinimoasă, au prosforat prin darnica sa mînă jărtfa aceasta (a. 1 856). URICARIUL, IV, 413/21, cf. VIII, 121, ALECSANDRI, T. I, 416. Dan avea totuși aerul unui luptător mărinimos, care-ar putea să dea o lovitură supremă, mortală, dar nu vrea s-o dea. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Laudă față de cetitori firea lui iubitoare de dreptate și mărinimoasă. IORGA, L. I, 215. El mă învinuiește că nu sînt de loc mărinimos cînd mi se cer certificate de scutire de școală. ULIERU, C. 112. ♦ (Neobișnuit) Plin de măreție (1); măreț (2). A muri pentru patrie este moartea cea mai frumoasă și cea mai mărinimoasă. MARCOVICI, D. 264/27. – Pl.: mărinimoși, -oase. – Și: (învechit) marinimos, -oosă adj. – Mare1 + inimos, după lat. magnanimus.
11. [DLR] MARINIMOS, -OASĂ adj. v. mărinimos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL