1. [MDA2] mâzgar sm [At: BL IX, 62 / V: măz~ / Pl: ~i, (rar, sn) ~e / E: mâzgă + -ar] (Reg) 1 Loc noroios pe malul unui râu. 2 Teren acoperit cu mâzga rămasă de pe urma inundațiilor. 3-4 (Mpl) Fiecare dintre lemnele rotunde care se așează (în apă, lângă țărm, pentru a înlesni alunecarea plutelor când sunt trase la mal sau împinse în apă ori) de-a curmezișul drumurilor de munte, pentru a înlesni alunecarea buștenilor la vale. 5 Fiecare dintre buștenii mai scurți pe care se așează și de care se leagă buștenii unei plute. 6 (Mar) Fiecare dintre scândurile plane pe o parte și convexe pe cealaltă, tăiate de la marginea unui trunchi de copac Si: lătunoaie.
2. [MDA2] măzgar sm vz mâzgar
3. [DGS] mâzgar s.m. (reg.) v. Lătunoaie (v. lătunoi).
4. [DAR] mâzgar, mâzgari, s.m. (înv.) 1. loc noroios; teren cu mâzgă. 2. lemn rotund, pe țărm, care ajută alunecarea plutelor. 3. lăturoaie.
5. [DLR] MÎZGÁR s. m. (Regional) 1. Loc noroios pe malul unui rîu; teren acoperit cu mîzga rămasă de pe urma inundațiilor. Cf. BL IX, 62. 2. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre lemnele rotunde care se așază în apă, lîngă țărm (pentru a înlesni alunecarea plutelor cînd sînt trase la mal sau împinse în apă) sau de-a curmezișul drumurilor de munte (pentru a înlesni alunecarea buștenilor la vale). Nu alunecau bine plutele, fiindcă mîzgarii aveau cioturi mari. Com. din PIATRA NEAMȚ. Bouarii lucrau greu, fiindcă mîzgarii erau putrezi. ib., cf. ARVINTE, TERM. 156. ♦ Fiecare dintre buștenii mai scurți pe care se așază și de care se leagă buștenii unei plute. ALRT II 334, cf. ARVINTE, TERM. 156. ♦ (Maram.) Fiecare dintre scîndurile plane pe o parte și convexe pe cealaltă, tăiate de la marginea unui trunchi de copac; lătunoaie. Cf. T. PAPAHAGI, M. 225. Gard de măzgari. ALR II/I h 267/362, cf. ALR I 1851/347, 361, ARVINTE, TERM. 156. – Pl.: mîzgari și (rar, n.) mîzgare (ALR I 1 851/347). – Și: măzgár s. m. – Mîzgă + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL