1. [DEX '09] MÂNZULEȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț.
2. [MDA2] mânzuleț sm [At: ISPIRESCU, L. 161 / Pl: ~i / E: mânz + -uieț] 1-10 (Reg; șhp) Mânzișor (1-10).
3. [DLRLC] MÎNZULEȚ, mînzuleți, s. m. Mînzișor. Iepșuna [născu] un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, L. 161. Vouă v-a venit Herghelii de cai, Caii nechizînd, Mînzuleți jucînd. PĂSCULESCU, L. P. 40.
4. [DOOM 3] mânzuleț (reg.) s. m., pl. mânzuleți
5. [DOOM 2] mânzuleț (reg.) s. m., pl. mânzuleți
6. [DGS] mânzuleț s.m. (zool.) mânzișor, <pop.> mânzuc, <reg.> mânzușor, mânzuț.
7. [DLR] MÎNZULEȚ s. m. (Regional) Mînzișor. Și după nouă luni, femeia născu un copilaș de drăguleț; iar iepșuna un mînzuleț gingaș. ISPIRESCU, L. 161, cf. DDRF. Să-ți cumpăr d-un frîuleț, Mi-ai fost drag de mînzuleț Și-mi creșteai în coamă creț. MAT. FOLK. 338. Vouă v-a venit Herghelii de cai. Caii nechizînd, Mînzuleți jucînd. PĂSCULESCU, L. P. 40, cf. ALR I 1 106/190. - Pl.: mînzuleți. – Mînz + suf. -uleț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL