Definiție și ce înseamnă mântuielnic

1. [MDA2] mântuielnic, ~ă a [At: CONACHI, P. 286 / Pl: ~ici, ~ice / E: mântui + -elnic] (Înv) Mântuitor (1).

2. [DGS] mântuielnic, -ă adj. (pop.; despre măsuri, remedii, tratamente etc.) v. Salvator.

3. [DLR] MÎNTUIÉLNIC, -Ă adj. (Învechit) Mîntuitor (1). Așteaptă a morței înfățoșare, Ca un liman mîntuielnic dup-o lungă înotare. CONACHI, P. 286. - Pl.: mîntuielnici, -ce. – Mîntui + suf. -elnic.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mândrulenie sf [At: CĂTANĂ, P.B. II, 105 / Pl: ~ii / E: mândrulean […]
1. [DEX '09] MÂNDRULICĂ, mândrulici, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândră + suf. -ulică. 2. […]
1. [DEX '09] MÂNDRULIȚĂ, mândrulițe, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândruță + suf. -uliță. 2. […]
1. [DEX '09] MÂNDRUȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al […]
1. [MDA2] mândrămărie sf [At: VICIU, GL / E: ns cf mg Maria-Kek, ger Marie-blau] […]
1. [DEX '09] MÂNDĂLAC, mândălaci, s. m. (Bot.) Alunea. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate […]
[Șăineanu, ed. VI] alunèle f. pl. 1. mici semne pe corp și mai ales pe […]
1. [DEX '09] MÂNECAR, mânecare, s. n. 1. Haină țărănească scurtă, de stofă, de blană […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro