1. [MDA2] mângălitor sn [At: ALR II, 3386/325 / Pl: ~oare / E: mângăli + -tor] (Reg) Măngălău (1).
2. [DAR] mângălitor, mângălitoare, s.n. (reg.) bucată de lemn dreptunghiulară, în șanțuri, pentru spălat rufe; măngălău.
3. [DLR] MÎNGĂLITOR s. n. (Regional) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufeie de pînză groasă (înfășurate în prealabil pe un sul de lemn); (regional) măngălău (1) (Voivozi-Șimleul Silvaniei). Cf. ALR II 3 386/325. - Pl.: mîngălitoare. – Mîngăli + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL