1. [DEX '09] MÂNDĂLAC, mândălaci, s. m. (Bot.) Alunea. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec.
2. [MDA2] mândălac sm [At: PANȚU / V: mandalac, măn~, ~ănac / E: ns cf srb mandula, mg mandula „migdală”] 1 (Bot; reg) Alunele (Carum bulbocastanum). 2 (Pop; îe) A căuta (cuiva) păcate în ~aci A găsi cuiva cu orice preț o vină. 3 (Pop; îe) A se lăsa tot măn~ A se lăsa jos, inert, ca mort.
3. [DEX '98] MÂNDĂLAC, mândălaci, s. m. (Bot.; reg.) Alunele. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec.
4. [MDA2] mandalac sm vz mândălac
5. [MDA2] măndălac sm vz mândălac
6. [MDA2] măndănac sm vz mândălac
7. [DLRLC] MÎNDĂLAC, mîndălaci, s. m. (Regional) Alunică. Să vezi, Voico, dumneata, Foițică mîndălac, Te-am chemat să-ți dau bărbat. PĂSCULESCU, L. P. 241. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mîndălaci = a găsi cu orice preț o vină (cuiva), a căuta nod în papură. Ce punea satul în nedumerire, și mai vîrtos p-ale ce cată.. păcate-n mîndălaci, e cînd [Sultănica] apucă lumea-n cap. DELAVRANCEA, S. 13.
8. [Șăineanu, ed. VI] măndănac (măndălac) n. Bot. alunele, barlaboiu: frunză verde măndănac POP. [Serb. MANDALA = nemț. Erdmandel].
9. [Scriban] măndălác și -nác m. (sîrb. mândala, migdală; bg. mindál și migdál, migdală, mindalak, plantațiune de migdalĭ; ung. mandula, it. mándorla, lat. amýgdala, d. vgr. amygdále, migdală). Munt. vest. Baraboĭ, alunele. Rădăcină de măndălac (considerată ca fruct).
10. [DOOM 3] mândălac s. m., pl. mândălaci
11. [DOOM 2] mândălac s. m., pl. mândălaci
12. [DAR] măndălac s.m. (reg.) plantă alimentară care face tuberculi cărnoși și aromatici; baraboi, alunele.
13. [DLR] MANDALAC s. m. v. mîndălac.
14. [DLR] MĂNDĂLÁC s. m. v. mîndălac.
15. [DLR] MÎNDĂLÁC s. m. (Regional) Alunele (Carum bulbocastanum). Cf. PANȚU, PL. Foaie verde mîndălac, M-a făcut mama băiat. MAT. FOLK. 354. Foițică mîndălac, Te-am chemat să-ți dau bărbat. ,PĂSCULESCU L. P. 241. ◊ E x p r. A căuta (cuiva) păcate în mîndălaci = a găsi cuiva cu orice preț o vină, a căuta (cuiva) nod în papură. v. n o d. Ce punea satul în nedumerire, și mai vîrtos p-ale ce cată nod în papură și păcate-n mîndălaci, e cînd [Sultănica] apucă lumea-n cap. DELAVRANCEA, S. 13. A se lăsa tot măndălac = a se lăsa jos, inert, ca mort. Com. din ZAGRA-NĂSĂUD, cf. COMAN, GL. - Pl.: mîndălaci. – Și: măndălac, măndănác (PANȚU, PL.), mandalác s. m. – Etimologia necunoscută. Cf. scr. m a n d u l á, magh. m a n d u l a „migdală”. GR. BĂN. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL