Definiție și ce înseamnă mâncărușă

1. [MDA2] mâncărușă sf [At: RETEGANUL, P. P. 72 / E: mâncare + -ușă] 1-8 (Trs; șhp) Mâncărică (1-8). 9 (Trs; Mar) Omletă.

2. [DGS] mâncărușă s.f. (culin.; reg.) v. Mâncărică.

3. [DRAM 2021] mâncărúșă, mâncărușe, s.f. Produs gastronomic specific păcurăresc. ■ „În căldărușe se pune unt sau se taie slănină; apoi se taie 3-4 cepe și se frig împreună. Peste acestea se fărâmă urdă și se frig încă puțin timp, se amestecă bine cu o lingură și se adaugă 2-3 linguri de groscior; se frige totul încă 6-7 min., se sărează și se ia căldărușa de pe foc. Se mănâncă cu mămăligă” (Georgeoni, 1936: 81). ■ (onom.) Mâncărușă (Mâncărușoaie, Mâncărușoi), poreclă în Dragomirești, Valea Stejarului, Văleni. – Din mâncare + suf. -ușă (MDA); cf. mâncărică.

4. [DRAM 2015] mâncărușă, s.f. – (gastr.) „În căldărușe se pune unt sau se taie slănină; apoi se taie 3-4 cepe și se frig împreună. Peste acestea se fărâmă urdă și se frig încă puțin timp, se amestecă bine cu o lingură și se adaugă 2-3 linguri de groscior; se frige totul încă 6-7 min., se sărează și se ia căldărușa de pe foc. Se mănâncă cu mămăligă” (Georgeoni, 1936: 81). ♦ (onom.) Mâncărușă (Mâncărușoaie, Mâncărușoi, Mâncăroșeni), poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998), Valea Stejarului (Hotea, 2005), Văleni (Godja Ou, 2002). – Din mâncare (< a mânca, din lat. manducare) + suf. -ușă (MDA); cf. mâncărică.[1]

5. [DRAM] mâncărușă, s.f. – (gastr.) „În căldărușe se pune unt sau se taie slănină; apoi se taie 3-4 cepe și se frig împreună. Peste acestea se fărâmă urdă și se frig încă puțin timp, se amestecă bine cu o lingură și se adaugă 2-3 linguri de groscior; se frige totul încă 6-7 min., se sărează și se ia căldărușa de pe foc. Se mănâncă cu mămăligă” (Georgeoni 1936: 81). Mâncărușă (Mâncărușoaie, Mâncărușoi, Mâncăroșeni), poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998), Valea Stejarului (Hotea 2005), Văleni (Godja Ou 2002). – Din mâncare (< a mânca, din lat. manducare) + -ușă.[1]

6. [DLR] MÎNCÁRUȘĂ s. f. (Prin Transilv.) Mîncărică (1). N-ar fi cine să te spele, să te cîrpească, să-ți facă cîte o țîr' de mîncărușă bună, cum ești dedat. RETEGANUL, P. P. 72. ♦ (Prin Transilv. și Maram.) Jumări de ouă. Cf. ALR II 4082/353. LEXIC REG. 20. - Mîncare + suf. -ușă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MÂNCĂCIOS, -OASĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă […]
1. [MDA2] mâncăcioșie sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: mâncăcios + -ie] […]
1. [MDA2] mâncălău sm [At: ALR I, 783/190 / Pl: ~ăi / E: mânca + […]
1. [MDA2] mâncăreț, ~eață [At: GORJAN, H. II, 8/16 / Pl: ~i, ~e / E: […]
1. [DEX '09] MÂNCĂRICI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a […]
1. [DEX '09] MÂNCĂRICĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. […]
1. [MDA2] mâncărie sf [At: ALR II/I, MN 51, 2289/723 / Pl: (rar) ~ii / […]
1. [DEX '09] MÂNCĂRIME, mâncărimi, s. f. Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro