1. [MDA2] muncelniță sf [At: DOSOFTEI / Pl: ~țe / E: munci + -elniță] (Îvr) Loc de tortură.
2. [Scriban] muncélniță f., pl. e (vsl. mončerlica. Cp. cu velniță, virtelniță). Vechĭ. Locu muncilor (chinurilor) în ĭad.
3. [DAR] muncelniță, muncelnițe, s.f. (înv.) loc de tortură, de chin.
4. [DLR] MUNCÉLNIȚĂ s. f. (Învechit, rar) Loc de tortură, de chin. Locul cel de supt pămînt [este] muncelniță celor fără lege, necuraților. DOSOFTEI, ap. TDRG. - Pl.: muncelnițe. – Munci + suf. -elniță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL