1. [DEX '09] MULTITUDINE, multitudini, s. f. Mulțime (de oameni); număr mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezintă o problemă). – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude.
2. [MDA2] multitudine sf [At: MARIN F. 489 / Pl: ~ni / E: lat multitudo, -inis, fr multitude] (Udp „de”) 1 Număr mare Si: mulțime, pluralitate, (rar) pluritate. 2 Cantitate însemnată și diversă.
3. [DLRLC] MULTITUDINE s. f. (Livresc, rar) Mulțime (de oameni); număr mare, cantitate impunătoare (de lucruri).
4. [DN] MULTITUDINE s.f. (Liv.) Mulțime; număr mare. [Cf. fr. multitude, lat. multitudo].
5. [MDN '00] MULTITUDINE s. f. mulțime; număr mare ◊ aspect variat. (< fr. multitude, lat. multitudo)
6. [DOOM 3] multitudine s. f., g.-d. art. multitudinii; pl. multitudini
7. [DOOM 2] multitudine s. f., g.-d. art. multitudinii; pl. multitudini
8. [DLR] MULTITUDINE s. f. (Cu determinări introduse prin prep. „de” sau în genitiv) Număr mare, cantitate însemnată (și diversă). Această multitudine de mici curanți. MARIN, F. 489. Multitudinea evenimentelor care-i reclamau imperios prezența. REBREANU, R. I, 185. Multitudinea de stele ce formează Calea Laptelui. ALAS 17 XI, 1935, 2/4, cf. BOGZA, C. O. 315. Multitudinea aspectelor realității. CONTEMP. 1950, nr. 179, 7/6. Romancierul a făcut o „selecție” în multitudinea de momente a desfășurării istorice. V. ROM. aprilie 1961, 146. – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL