1. [DETS] MUCO- „mucozitate, mucină”. ◊ L. mucus „secreție nazală, mucus” > fr. muco-, engl. id., it. id. > rom. muco-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., formațiune chistică plină cu mucus, rezultată din închiderea canalelor excretoare ale unor glande mucoase; ~clază (v. -clază), s. f., operație chirurgicală de ridicare a unei suprafețe mucoase; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu mucina; ~litic (v. -litic2), adj., s. n., (substanță) cu acțiune distructivă asupra mucusului bronhic; ~metru (v. -metru2), s. n., acumulare de mucus în cavitatea uterină.
2. [DE] MUCOCÉL (< fr.) s. n. Formațiune cu aspect de pungă chistică ce ia naștere datorită acumulării de mucus într-o cavitate cu orificiul obstruat (ex. m. lacrimal, al sinusurilor feței, apendicular etc.). ◊ M. bronșic = afecțiune congenitală caracterizată prin prezența unei dilatații plină cu mucozități la nivelul bronhiilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL