1. [MDA2] panzehru sn [At: CANTEMIR, IST. 307 / V: ~nțoher, padzerh / Pl: ~uri, (sm) ~i / E: tc panzéhir] (Înv) Piatră formată în organele unor animale, considerată de medicii orientali ca un antidot.
2. [Scriban] panzéhru n., pl. urĭ (turc. panzehir, d. pers. pad-zehr, contra-otravă, de unde și ngr. pantzéhri, sp. bezoar, fr. bézoard). Vechĭ. Un fel de concrețiune petroasă care (pin grămădirea păruluĭ luat cu limba pin lingere) se formează în stomahu rumegătoarelor și căreĭa i se atribuĭa odată proprietățĭ miraculoase (ca tulisman și antidot). – Se zice și egagropil.
3. [MDA2] padzerh sn vz panzehru
4. [MDA2] panțoher sn vz panzehru
5. [DER] panzehru (-ruri), s. n. – Bezoar, piatră formată în organele unor animale considerată de medicii orientali ca un antidot. Tc. panzehir, din per. badzehr (Tiktin), de unde sp. bezoar, fr. bézoard. Sec. XVII, înv.
6. [DAR] panzehru, panzehruri, s.n. (înv.) piatră formată în organele unor animale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL