1. [MDA2] mrănițău s [At: STOIAN, PĂST. 52 / E: mraniță + -ău] (Reg) Mraniță (1).
2. [DLR] MRĂNIȚĂU subst. (Regional) Mraniță (1). Traga, lopată de lemn pentru rînit „mrănițău” din tîrlâ și din strungă. STOIAN, PĂST. 52. – Mraniță + suf. -ău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL