1. [DEX '09] MOȘIRE, moșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a moși (1); moșit. – V. moși.
2. [MDA2] moșire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: moși] (Rar) 1 Acordare a ajutorului necesar, unei femei, la naștere Si: moșit (2). 2 Acordare a primelor îngrijiri unui nou-născut Si: moșit (3). 3 Tăiere a buricului unui nou-născut Si: moșit (4).
3. [DEX '09] MOȘI, moșesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul. 2. Intranz. și refl. A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din moașă.
4. [MDA2] moși [At: PANN, P. V. I, 168/12 / Pzi: ~șesc / E: moașă] 1 vt A da ajutorul necesar unei femei la naștere. 2 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A copleși cu îngrijiri Si: a cocoloși, a corcoli. 3 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A struni. 4 vr (Fig; fam; c. i. oameni) A certa. 5-6 vir (Fam) A lucra foarte încet, a se trudi mult la un lucru, fără succes Si: a se mocăi, a se mocoși. 7 vt A da nou-născutului primele îngrijiri. 8 vt A tăia buricul unui nou-născut.
5. [DEX '98] MOȘI, moșesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul. 2. Intranz. și refl. (Fam.) A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din moașă.
6. [DLRLC] MOȘI, moșesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere. ♦ A ajuta un copil să se nască, a tăia buricul copilului la naștere. A adus Triglea pe baba Chița Trigloaia, care-l moșise cu aproape douăzeci de ani în urmă. SADOVEANU, M. C. 48. 2. Intranz. și refl. (Familiar) A lucra încet de tot, a face cu zăbavă un lucru, a se trudi mult, de obicei fără rezultat satisfăcător, a nu mai isprăvi o treabă începută, a moșmoli, a mocăi. Ce (le) tot moșești acolo? 3. Tranz. (Cu privire la o persoană) A învăța minte; a struni, a bate. Lasă-l să-l moșesc eu. PANN, P. V. III 25.
7. [Șăineanu, ed. VI] moșì v. a ajuta pe o femeie sâ nascâ. [V. moașă].
8. [Scriban] moșésc v. tr. (d. moașă). Ajut să nască.
9. [DOOM 3] moșire (rar) s. f., g.-d. art. moșirii; pl. moșiri
10. [DOOM 2] moșire (rar) s. f., g.-d. art. moșirii; pl. moșiri
11. [DOOM 3] moși (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșesc, 3 sg. moșește, imperf. 1 moșeam; conj. prez. 1 sg. să moșesc, 3 să moșească
12. [DOOM 2] moși (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșesc, imperf. 3 sg. moșea; conj. prez. 3 să moșească
13. [DLR] MOȘÍ vb. IV. T r a n z. 1. (Complementul indică un copil) A da ajutorul necesar la naștere. A adus Triglea pe baba Chița Trigloaia, care-l moșise cu aproape douăzeci de ani in urmă. SADOVEANU, M. C. 48. Cică baba Iova a moșit pe Maica Domnului. MUSCEL, 96. Nu este bine ca moașa care le-a moșit să-ți moșească tot ea copiii. I. CR. III, 45, cf. PĂSCULESCU, L. P. 170, A VI 26. (Prin analogie) Gîndacul nicicum moșaște pe vultur cînd naște. ZANNE, P. I, 479. ♦ F i g. (Familiar; complementul indică oameni) A copleși cu îngrijiri, a-i sta mereu în preajmă pentru a-i fi de ajutor; a cocoloși, a corcoli. Cf. PAMFILE, J. II, 155. ♦ F i g. (Familiar; complementul indică oameni) A struni, a certa, a învăța minte. Cf. PANN, P. V. I, 168/12, III, 25/24. 2. (Familiar) A zăbovi mult la un lucru, a lucra foarte încet; a mocoși. Ce tot moșești acolo de nu mai sfirșești o dată ? BUL. FIL. II, 289. Ce tot moșești acolo, nea Ioane ? Com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ, cf. A vi 26. *I n t r a n z. și r e f l. Nu te tot moși acolo. – Prez. ind.: moșesc. – V. moașă.
14. [DLR] MOȘlRE s. f. (Rar) Acțiunea de a m o ș i. Meșteșugul moșirii pentru învățătura moașelor la Institutul maternității din București [Titlu.] MEȘT. MOȘ., cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. – Pl.: moșiri. – V. moși.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL