Definiție și ce înseamnă motorice

1. [MDA2] motor, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: fr moteur, ger Motor] 1 sn Mașină de forță care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru a pune în mișcare altă mașină, un vehicul etc. 2 sn (Arg; îe) Îmi vâjâie ~ul Mă doare capul. 3 sn (Pop) Automobil. 4 a (D. sisteme tehnice sau piese, d. organe anatomice) Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare Si: motoriu. 5 a (Fig) Care declanșează, care stimulează o acțiune Si: stimulator. 6 sns Factor, agent etc. care dă impuls unei acțiuni Si: imbold, stimul. 7 sn (Îs) ~ cu plasmă Motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. 8 sn (Îs) ~ fotonic Motor cu reacție în care agentul motor îl constituie fotonii. 9 sn (Îs) ~ ionic Motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. 10 sn (Îs) ~ nuclear Motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. 11 sn (Îc) ~-rachetă Sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant.

2. [MDA2] motoric, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger motorisch] Referitor la mișcare.

3. [DN] MOTORIC, -Ă adj. Referitor la mișcare. [Cf. germ. motorisch].

4. [MDN '00] MOTORIC, -Ă adj. referitor la mișcare. (< germ. motorisch)

5. [Scriban] *motór, -oáre adj. (lat. mótor, -óris, f. mótrix, -icis, mișcător, d. movére, motum, a mișca. V. moțiune, mobil, mut 2). Mișcător, care pune în mișcare: apa e forța motoare (și maĭ des motrice) a acesteĭ morĭ, mușchiĭ motorĭ aĭ ochilor. S. n., pl. oare. Lucru care produce mișcare, ca apa, o mașină orĭ alt-ceva. Fig. Cauză de acțiune, agent mișcător: interesu e motoru acesteĭ întreprinderĭ, acest om e motoru acesteĭ societățĭ. Bicicletă cu motor, motocicletă. – Ca adj., fem. e maĭ des motorice1.[1]

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MUNIFICENT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. […]
1. [DEX '09] MUNIFICENȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza. […]
1. [MDA2] muniționar sm [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pl: ~i / E: fr […]
1. [MDA2] munițiune sf vz muniție 2. [DN] MUNIȚIUNE s.f. v. muniție. 3. [Șăineanu, ed. […]
1. [MDA2] muntar sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~i / E: […]
1. [DOOM 3] munte-bloc s. m., pl. munți-bloc 2. [DOOM 2] munte-bloc s. m., pl. […]
1. [Șăineanu, ed. VI] munte-de-pietate m. așezământ, sub controlul Statului, unde se împrumută cu dobândă […]
1. [DEX '09] MUNTEANCĂ, muntence, s. f. 1. Femeie care face parte din populația Munteniei […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro