1. [DEX '09] MOTOCEL, motocei, s. m. Ghemuleț; canaf, ciucure. – Motoc + suf. -el.
2. [MDA2] motocel sm [At: CREANGĂ, A. 33 / V: (reg) ~ogel / Pl: ~cei / E: motoc1 + -el] 1-2 (Reg; șhp) Motănel (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Struțișori (Selaginella selaginoides). 4 (Bot; reg; lpl) Papanași (Trifolium arvense). 5 (Bot; reg; lpl) Flocoșele (Filago arvensis). 6 (Bot; reg; lpl) Dediței (Anemone pulsatilla). 7 (Bot; reg; îc) Barba-ursului (Equisetum arvense). 8 (Bot; reg) Aglică (Spiraea Filipendula). 9 (Bot; reg; lpl) Ghizdei (Lotus corniculatus). 10 (Mpl) Mâțișor de salcie, de alun etc. 11-12 (Mpl; pex) (Ramură verde și înflorită de salcie, de alun etc. sau) întreg copacul tânăr. 13-14 (Pan; șhp) Ciucure (mic).
3. [DLRLC] MOTOCEL, motocei, s. m. Ghemuleț, canaf, ciucure. Stîlpul hornului unde lega mama o șfoară cu motocei la capăt, de crăpau mîțele jucîndu-se cu ei. CREANGĂ, A. 33.
4. [Șăineanu, ed. VI] motocel m. pl. Mold. trifoiu: o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei CR. [Lit. puiu de motoc sau de pisoiu: cf., sub raportul sensului, sinonimul mâțișor].
5. [Scriban] motocél m., pl. eĭ (dim. d. motoc). Mold. Moț, canaf, cĭucure. Motan mic. Pl. Chercurĭ, trifoĭ de cîmp.
6. [MDA2] motogel sm vz motocel
7. [DOOM 3] motocel s. m., pl. motocei, art. motoceii
8. [DOOM 2] motocel s. m., pl. motocei, art. motoceii
9. [DAR] motocel1, motocei, s.m. (reg.) pui de motoc, de pisoi; mâțișor, motănaș, pisoiaș.
10. [DLR] MOTOCEL s. m. I. (Regional) Diminutiv al lui m o t o c1. II. 1. (Regional) Numele mai multor plante: a) (la pl.) struțișori (Selaginella selaginoides). Cf. PANȚU, PL. ; b) (la pl.) papanași (Trifolium arvense). Cf. id. ib., ALR SN III h 658/551; c) (la pl.) flocoșele (Filago arvensis). Cf. PAMFILE, A. R. 181; d) dediței (Anemone pulsatilla). Cf. ALR II 6 279/531; e) barba- ursului (Equisetum arvense). Cf. ALR I 1 952/530; f) aglică (Spiraea Filipendula). Cf. ALR II 6 321/235; g) (la pl.) ghizdei (Lotus corniculatus). Cf. PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 136. 2. (Mai ales la pl.) Mîțișor de salcie, de alun etc.; p. e x t. ramură verde (și înflorită) de salcie, de alun etc. sau întreg copacul (tînăr). Cf. ALR II/I MN 110, 2 807/414, 531, ALR SN III h 628. Lozî ci faŝi motoŝei primăvara. A IX 6, cf. IX 4. 23. P. a n a l. Ciucure (mic). Cînd mă gîndesc. . . la stîlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, CREANGĂ, A. 33. Un pisoi vînăt cu motocei de lînă la gît. CAZIMIR, GR. 179, cf. H X 47, 261, 436, 540. – Pl.: motocei. – Și: (regional) motogél s.m. ALRM II/I h 261. – Motoc1 + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL