1. [DEX '09] MORION, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.
2. [MDA2] morion2 sn [At: LTR / P: ~ri-on / Pl: ~oane / E: fr morion, ger Morion] 1 Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2 Varietate de cuarț de culoare brună sau neagră, utilizat ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii.
3. [MDA2] morion1 sm [At: DN3 / P: ~ri-on / Pl: ~i / E: fr morion, lat morio] Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpânilor.
4. [DN] MORION1 s.n. Cască, coif cu marginile răsfrînte în sus (specifică sec. XVI). [Pron. -ri-on. / < fr. morion, sp. morrion].
5. [DN] MORION2 s.n. Varietate de cuarț de culoare brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – creștetul capului].
6. [DN] MORION s.m. (Ant.) Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpînilor. [Pron. -ri-on. / cf. fr. morion, lat. morio].
7. [MDN '00] MORION2 s. n. 1. cască, coif cu marginile răsfrânte în sus. 2. varietate de cuarț brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. (< fr. morion)
8. [MDN '00] MORION1 s. m. (ant.) bufon ținut în casele romane bogate, pentru distracția stăpânilor. (< fr. marion, lat. mario)
9. [DOOM 3] morion (desp. -ri-on) s. n., pl. morioane
10. [DOOM 2] morion (-ri-on) s. n., pl. morioane
11. [DLR] MORION subsț. Varietate de cuarț de culoare brună-închis sau neagră. Cf. LTR, DER. – Pronunțat: -ri-on.. – Din fr. morion, germ. Morion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL