1. [DEX '09] MONOFAZIC, -Ă, monofazici, -ce, adj. (Fiz.) Monofazat. ♦ (Despre substanțe omogene) Care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. – Din monofazat.
2. [MDA2] monofazic, ~ă a [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. II, 103 / Pl: ~ici, ~ice / E: monofazat css] 1 Monofazat (1). 2 (D. substanțe omogene) Care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare.
3. [DN] MONOFAZIC, -Ă adj. 1. Monofazat. 2. (Despre substanțe omogene) Care prezintă la un moment dat o singură stare de agregare. [< fr. monophasique].
4. [MDN '00] MONOFAZIC, -Ă adj. 1. monofazat. 2. (despre substanțe omogene) care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. (< fr. monophasique)
5. [DOOM 3] monofazic adj. m., pl. monofazici; f. monofazică, pl. monofazice
6. [DOOM 2] monofazic adj. m., pl. monofazici; f. monofazică, pl. monofazice
7. [DLR] MONOFAZIC, -Ă adj. 1. Monofazat. Cf. ORBONAȘ, MEC. 415, DM, LTR2 XI, 200. 2. (Despre substanțe omogene) Care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. Substanțele. . . care au o singură fază, numite monofazice. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 103. – Pl.: monofazici, -ce. – De la monofazat, cu schimbare de suf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL