1. [MDA2] morcova sfa [At: TEODORESCU, P. P. 160 / E: ctm sorcova + morcov] (Csnp; în colinde) Expresie rimată care reprezinză o marcă a închiderii textului.
2. [DEX '09] MORCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ◊ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.
3. [MDA2] mârcov sm vz morcov
4. [MDA2] morcoavă sf vz morcov
5. [MDA2] morcob sm vz morcov
6. [MDA2] morcod sm vz morcov
7. [MDA2] morcoi sm vz morcov
8. [MDA2] morcon sm vz morcov
9. [MDA2] morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oavă sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă, în formă de con, de culoare galbenă roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație Si: (reg) moroc, mure (Daucus carota sativa). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp, ~-galben,~-sălbatic Rușinea-fetei (Daucus carota). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-deal Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; reg; îc) ~-porcesc Nap porcesc (Helianthus tuberosus). 5 (Îf morcovă; îc) ~-vadelelor Mutătoare (Bryonia alba). 6 (Îc) ~i-albi Cartofi (Solanum tuberosum). 7 (Arg) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele.
10. [MDA2] morcovă sf vz morcov
11. [MDA2] morcoz sm vz morcov
12. [MDA2] morcur sm vz morcov
13. [MDA2] morcuv sm vz morcov
14. [MDA2] murcoi sm vz morcov
15. [MDA2] murcov sm vz morcov
16. [DLRLC] MORCOV, morcovi, s. m. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică, cu gust dulce, plăcut, întrebuințată în alimentație (Daucus carota). Merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pămînt ca pe un morcov. RETEGANUL, P. V 34.
17. [Șăineanu, ed. VI] morcov m. plantă culinară a cării rădăcină cărnoasă constitue o excelentă legumă (Daucus carota). [Bulg. MORKOV].
18. [Scriban] mórcov m. (bg. rut. mórkov, rus. morkóv, pol. marchew, litv. morkas, ung. murok, morkony, merköce, d. vgerm. morahá, morehá, morha, ngerm. möhre). O plantă umbeliferă a căreĭ rădăcină (roșie, cărămizie, cărnoasă, în formă de con foarte lung) e o excelentă legumă (dáucus caróta). V. pătrunjel, păstîrnac.
19. [DOOM 3] morcov s. m., pl. morcovi
20. [DOOM 2] morcov s. m., pl. morcovi
21. [DER] morcov (morcovi), s. m. – Carotă (Daucus carota). Bg., rus. morkov (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Tiktin; Conev 48). – Der. morcoveancă, s. f. (plantă, Pleurospermum austriacum); morcoviu, adj. (roșu portocaliu).
22. [D.Religios] morcova s. f. (În colindele de Anul Nou) „Sorcova, morcova” (cu sens neprecizat). – Din sorcova (prin substituirea lui s cu m).
23. [DE] MÓRCOV (< bg.) s. m. Gen de plante erbacee, anuale, bienale, perene din familia umbeliferelor, cu rădăcina îngroșată, de culoare galbenă-roșcată, suculentă, bogată în vitamina A, folosită în alimentație (Daucus carota). Se cunosc peste 60 de specii, răspândite în S Europei, Africa, Australia, America. M. este de cultură o plantă legumicolă, al cărei rizocarpi conțin zaharuri, vitaminele B, PP și caroten. Întreaga plantă are proprietăți de tonic, remineralizant, întărește imunitatea, stimulează creșterea, reglează funcția intestinală etc.
24. [Argou] a avea un morcov / morcovi expr. 1. a-i fi frică. 2. a avea emoții. 3. a fi supărat.
25. [Argou] a-i intra (cuiva) un morcov / morcovul expr. a avea emoții; a-i fi frică.
26. [Argou] morcov, morcovi s. m. 1. teamă, frică, spaimă. 2. supărare. 3. bornă kilometrică. 4. penis.
27. [DLR] MÓRCOVA s. f. (Cu sens neprecizat, în colindele de anul nou) Sorcova, Morcova, Dă-mi, jupîne, Roșcova. . . Dă-mi paraua să mă duc. YEODORESCU, P. P. 160. Sorcova, Morcova, Să trăiți, Să-mbâtrîniți Ca mărul, Ca părul. MAT. FOLK. 1122. – Din !sorcova!, prin substituirea lui b cu m. Cf. GRAUR, E. 19.
28. [DLR] MÓRCOV s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație; (regional), mure1, moroc (Daucus carota sativa). Cf. GCR II, 98/16. Rădichi albe și negre, morcovi, selinâ, pătrănjel (a. 1808). IORGA, S. D. VIII, 44. De mîncat să i se dea morcovi pisați. CALENDARIU (1814), 182/27, cf. 169/8. Fața lui roșie ca morcovul. . . arăta că pentru el viața n-avusese zile negre. NEGRUZZI, S. I, 58. Grădinarii seamănă mai cu osebire și în mare cantitate varza și ceapa. . . , morcovi. I. IONESCU, M. 357. La țară se pune morcovul copt și sfărîmat la bube dulci. BIANU, D. S. Morcovul. . . se numește în Ardeal mure. ȘEZ. XV, 88. O legătură cu sfeclă, morcov, ridichi și pătrunjel, toate rase pe râzătoare. PAMFILE, B. 42. Îi roșu ca morcuvu. Com. din MARGINEA-RDĂUȚIi. Merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pămînt ca pe un morcov, RTEGANUL, P. V, 34. cf. com. SAT. V, 72. ◊ Morcov sălbatic (sau de cîmp) sau morcovu câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). Cf. COTEANU, PL. 17, LB, LM. Sămințele de morcov sălbatic sînt diuretice. BIANU, D. S., cf. PANȚU, PL. Fundul ogrăzii era invadat de o pădurice de morcov sălbatic. SADOVEANU, O. XI, 448. Țarina. . . A năpădit-o morcovul sălbatic și pirul. BENIUC, C. P. 43, cf. A IX 5. ♦ (Argotic) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele. 2. Compus: morcov-porcesc = a) nap-porcesc (Helianthus tuberosus). Cf. COSTINESCU, H XVI 9, ALR I 861/890, ALR SN I h 194; b) gulie (Brassica oleracea). BUJOREAN, B. I. 385. – Pl.: morcovi și (regional, n.) morcove (ALR I 842/837). – Și: (regional) mórcovă (ALR I 842/679, 684), morcoávă (ib. 842/24) s. f., mórcob (ib. 842/273), mórcod (CABA, SĂL., VAIDA, ALR I 842/273, 285, 333, 339, 357), mórcoi (H VII 226, ALR U 842/30, 180, 772), mórcon (ALR I 842/30, 35, 40, 75, 85, 112), mórcoz (ib. 842/345), mórcuv, mórcur (COTEANU, PL. 17). múrcov (ALR I 842/558, 578), múrcoi (COTEANU, PL. 17, LB, LM, BRANDZA, FL. 236, ALR I 842/87, 103), mírcov (BUL. FIL. IV, 59, BL VI, 206, ALR I 842/217) s. m. – Din bg. морков.
29. [DLR] MÓRCOVĂ s. f. v. morcov.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL