1. [DEX '09] MONSENIOR, monseniori, s. m. Titlu acordat în Occident principilor din familiile domnitoare, cardinalilor și altor înalți prelați; persoană cu acest titlu. – Din fr. monseigneur.
2. [MDA2] monsenior sm [At: FILIMON, O. I 312 / V: (înv) ~sin~ / Pl: ~i / E: fr monseigneur, it monsignore] 1 Titlu care se dădea în epoca feudală nobililor din Apus. 2 Titlu onorific dat unor membri ai clerului catolic. 3-4 Persoană care avea sau are titlul de monsenior (1-2).
3. [DEX '98] MONSENIOR, monseniori, s. m. Titlu care se dădea în Occident principilor din familiile dominatoare, cardinalilor și altor prelați; persoană care are unul dintre aceste titluri. – Din fr. monseigneur.
4. [DLRLC] MONSENIOR, monseniori, s. m. Titlu care se dădea în epoca feudală nobililor (mai ales în Apus); titlu onorific dat unor prelați catolici.
5. [DN] MONSENIOR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. Titlu pe care îl poartă unii prelați ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].
6. [MDN '00] MONSENIOR s. m. 1. titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. titlu dat unor prelați ai bisericii catolice. (< fr. monseigneur, it. monsignore)
7. [Scriban] *monsenĭór m. (fr. monseigneur, d. mon, al meŭ, și seigneur, senior). Titlu onorific dat în Francia principilor, episcopilor și altor persoane ilustre.
8. [MDA2] monsinior sm vz monsenior
9. [DOOM 3] !monsenior (desp. -ni-or) s. m., voc. monseniore; pl. monseniori
10. [DOOM 3] +Monsenior (termen de politețe) (desp. -ni-or) s. m., art. Monseniorul, voc. Monseniore
11. [DOOM 2] monsenior (-nior) s. m., pl. monseniori
12. [IVO-III] Monsenior, -ri.
13. [DLR] MONSENIOR s. m. Titlu care se dădea în epoca feudală nobililor (din Apus); titlu onorific dat unor membri ai clerului catolic; persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. Monsiniorul abate, împreună cu părintele guardianul și iconomul, lipsesc din monaster. FILIMON, O. I, 312. Căpătă dreptul de a oficia liturghia și înalta distincție de a purta titlul de monsenior. CĂLINESCU, S. 9. – Pl.: monseniori. - Și: (învechit) monsiniór s. m. – Din fr. monseigneur. – Monsinior < it. monsignore.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL