1. [DEX '09] MONOFONEMATIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din fr. monophonématique.
2. [MDA2] monofonematic, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: mono- + fonematic] (Lin; d. grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem.
3. [DN] MONOFONEMATIC, -Ă adj. (Fon.; despre diftongi) Care are valoarea unui singur fonem. [< fr. monophonématique].
4. [MDN '00] MONOFONEMATIC, -Ă adj. (despre diftongi) care are valoarea unui singur fonem. (< fr. monophonématique)
5. [DOOM 3] monofonematic adj. m., pl. monofonematici; f. monofonematică, pl. monofonematice
6. [DOOM 2] monofonematic adj. m., pl. monofonematici; f. monofonematică, pl. monofonematice
7. [DTL] MONOFONEMATIC, -Ă adj. (< fr. monophonématique): în sintagma diftong monofonematic (v.).
8. [DLR] MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. „Qu” e monofonematic și nu se repartizează, prin urmare, în două silabe. ROSETTI, I. L. R. I, 61. – Pl.: monofonematici, -ce. – Mono- + fonematic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL